Pentru ce se merită să ne facem griji

0
59

8 mai: Sfântul, slăvitul şi întrutot-lăudatul Apostol şi Evanghelist Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu. Şi Cuviosul Părintele nostru Arsenie cel Mare.
I In 1, 1-7; In 19, 25-27 şi 21, 24-27

Ioan a fost unul dintre ucenicii Sfântului Ioan Botezătorul, care l-a dus la Hristos. Ioan şi-a odihnit capul pe pieptul lui Hristos la Cina cea de taină şi L-a urmat pe Golgota, unde Domnul i-a dat-o în grijă pe mama Sa. A trăit până la adânci bă­trâneţi. Simbolul său tradiţional este vulturul.

Pentru ce se merită să ne facem griji

Arsenie s-a născut la Roma într-o familie nobilă. S-a bucurat de un rang înalt la curtea împăratului. S-a retras în Egipt spre a se face pustnic. Mai apoi s-a împrie­tenit cu Teofil, episcopul Alexandriei, în cetatea căruia a murit în 445.

Nu este uşor să-ţi faci griji aşa cum se cuvine. Mulţi îşi fac atâtea griji, încât îşi găsesc sfârşitul.

Să vedem deci pe scurt care este cea mai bună cale de a ne face griji. Grija sau preocuparea nu este ceva cu totul rău. Uneori ne ajută să ducem lucrurile la capăt. Dacă nu ne-am îngriji puţin de oameni, de împrejurări şi de lucrurile pe care le avem de făcut, nu am duce prea multe la bun sfârşit.

Dr. Hastings, şeful catedrei de psihiatrie de la Universitatea din Minnesota, spunea odată: „Preocuparea este un fenomen sănătos. Este factorul ce ne motivează să ducem lucrurile la bun sfârşit”.

Este bine, de pildă, să-ţi faci griji pentru starea sufletului tău şi pentru locul unde vei petrece veşnicia. „Căci ce va folosi omul de ar dobândi lumea toată şi va pier sufletul său?” a întrebat Hristos.

Uneori însă ne facem griji pentru ce nu se cuvine. Hristos ne spune că există un singur lucru pentru care trebuie să ne facem griji cu toţii: sufletul. O astfel de grijă ne va face să vieţuim în Hristos şi pentru Hristos.

Grija este o parte firească a vieţii, dar care uşor poate deveni nefirească. Atunci devenim victimele ei. Ne suge energia. Ne schimonoseşte lumea. Ne umple de frică. Ne paralizează acţiunea. Ne duce la tot felul de boli trupeşti şi mintale.
Dr. Mayo spunea cândva că „Numărul de nebuni s-a dublat în treizeci de ani. Nebunia este un rezultat curios al civilizaţiei. În neamurile primitive sunt puţini nebuni. În clipa când omul începe să-şi facă griji, îşi primejduieşte mintea”.

Troparul Sfântului Apostol şi Evanghelist Ioan

Apostole al lui Hristos Dumnezeu iubite, grăbeşte de izbăveşte pe norodul cel fără de răspuns, că te primeşte când cazi către Dânsul Cel ce te-a primit când te-ai rezemat pe pieptu-I; pe Care roagă-L, de Dumnezeu Cuvântătorule, şi norul păgânilor cel pus asupra noastră să-l risipească, cerând nouă pace şi mare milă.

Vitamine duhovnicești pentru întărirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc, Anthony M. Coniaris