Peisaj lăuntric

0
62

Până departe-n fund se vălureşte,
Ca un ocean, un lan de amintiri
Şi-n zări lăuntrice treptat descreşte
Şi se înalţă munţi de ne-mpliniri.

O holdă de dorinţi, un gard, doi paltini,
Un stol de remuşcări şi de regrete,
O pajişte de dor cu maci de patimi
Şi peste toate-un gând ca un erete.

Păreri de rău ca gene de pădure
Ascund sub umbra lor un ochi de iaz
Ce tulburat din dedesubturi sure,
Doar nuferii speranţii-l mai ţin treaz.

Pe-o coastă stearpă, spinii îndoielii,
Un trandafir sălbatic înflorit,
Pe mirişti arse, graurii durerii
Şi-n fund, un nuc de patimi desfrunzit.

Prin lanul de-amintiri încet coboară
Şi pasc tăcute turme de tristeţi,
În bozii şi cucute trag să moară
Surpate gânduri, fulgeraţi ereţi.

„Peisaj lăuntric”, Demostene Andronescu. Editura Fundaţiei Sfinţii închisorilor, 2014

 

Baner asculta RJS