Peisaj lăuntric

0
47

Până departe-n fund se vălureşte,
Ca un ocean, un lan de amintiri
Şi-n zări lăuntrice treptat descreşte
Şi se înalţă munţi de ne-mpliniri.

O holdă de dorinţi, un gard, doi paltini,
Un stol de remuşcări şi de regrete,
O pajişte de dor cu maci de patimi
Şi peste toate-un gând ca un erete.

Păreri de rău ca gene de pădure
Ascund sub umbra lor un ochi de iaz
Ce tulburat din dedesubturi sure,
Doar nuferii speranţii-l mai ţin treaz.

Pe-o coastă stearpă, spinii îndoielii,
Un trandafir sălbatic înflorit,
Pe mirişti arse, graurii durerii
Şi-n fund, un nuc de patimi desfrunzit.

Prin lanul de-amintiri încet coboară
Şi pasc tăcute turme de tristeţi,
În bozii şi cucute trag să moară
Surpate gânduri, fulgeraţi ereţi.

“Peisaj lăuntric”, Demostene Andronescu. Editura Fundaţiei Sfinţii închisorilor, 2014