Paza bună te fereşte de pierzare

0
67

ceasAlexe, un student sărac, rămase odată peste noapte într-o moară. El se culcă pe o lădiţă de lemn şi adormi. Pe la miezul nopţii se trezi şi auzi ceva ticăind pe perete. El se uită şi văzu la lumina lunii, un ceasornic de argint. Deodată îl apucă o poftă, ca să ia ceasornicul şi să fugă cu el pe fereastra deschisă. Conştinţa îi spunea:  ,, Nu fura!” Însă lăcomia după orgoliul cel frumos, îi creştea mereu. Atunci  sări în picioare şi ieşi repede pe fereastră, ca să scape de cercarea cea grea, la care era expus. După ce fugise câteva sute de metri, începu a se căi, că de ce nu a luat orologiul şi era să se întoarcă din nou, dar conştiinţa îl probozi iarăşi, şi el se supuse, continuându-şi drumul. În acel timp luna se ascunse după nişte nori şi se întunecase. Alexe ajunse orbecăind la o movilă cu iarbă, aici se culcă şi adormi. În zori de zi fu trezit de nişte ţipete grozave şi când  deschise ochii, îl cuprinse o mare spaimă. El se culcase tocmai pe furci şi văzu deasupra lui un tânăr spânzurat în jurul căruia se adunase un cârd de corbi flămânzi. Atunci i se păru că aude un glas ieşind dinăuntru său care îi zicea: ,, Vezi, aşa o păţeai şi tu dacă începeai odată să furi!”

Dumnezeu ne îndreaptă  cu multe poveţe.

Vai de cine nu vrea din ele să-nveţe.

Extras  din „Oglinda duhovnicească”  scrisă de Prots. Nicodim Măndiţă, vol 4

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ