Patriarhii – Avraam (II)

0
189

avraam 2Ismael

Timpul trece şi făgăduinţa lui Dumnezeu că îi va da lui Avram un fiu pare a nu se mai împlini. Sara recurge la un străvechi obicei de substituire. Dumnezeu tolerează cutume si mentalităţi încercând să le corecteze treptat, cu o pedagogie răbdătoare care ţine seama de libertatea omului.

Desi nu fiul roabei va fi cel ales, Dumnezeu are grijă de el şi îi pune în faţă un viitor glorios.

Sarai, nevasta lui Avram, nu-i născuse copii. Dar ea avea o slujnică egipteancă, pe nume Hagar. Şi a zis Sarai către Avram: „Iată, Domnul n-a îngăduit să zămislesc. Intră, rogu-te, la slujnica mea; poate voi dobândi copii prin ea!” Şi a ascultat Avram vorba Saraiei. Şi Sarai, nevasta lui Avram, a luat-o pe Hagar egipteanca, slujnica sa, la zece ani după aşezarea lui Avram în pământul Canaanului, şi i-a dat-o de nevastă lui Avram, bărbatul său. El a intrat la Hagar şi ea a zămislit şi, văzând că a zămislit, a început s-o dispreţuiască pe stăpâna sa. Atunci Sarai i-a zis lui Avram: „Nedreptatea ce mi se face e din vina ta! Eu am dat-o pe slujnica mea în braţele tale şi ea, văzând că a zămislit, a început să mă dispreţuiască. Domnul să judece între mine şi tine!”

Avram a zis către Sarai: „Iată, slujnica ta este în mâinile tale; fă cu ea ce crezi de cuviinţă.” Sarai a asuprit-o, iar aceasta a fugit din faţa ei. Şi a găsit-o îngerul Domnului la un izvor de apă în pustiu, la izvorul de pe drumul spre Sur, şi i-a zis: „Hagar, slujnica Saraiei, de unde vii şi încotro te duci?” Ea a răspuns: „Fug din faţa Saraiei, stăpâna mea.” Şi i-a zis îngerul Domnului: „întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei!” Şi i-a mai zis îngerul Domnului: „Voi înmulţi seminţia ta atât de tare, încât nu se va mai putea număra.” Şi iarăşi i-a zis îngerul Domnului:

„Iată, ai zămislit si vei naşte un fiu şi îi vei pune numele Ismael , pentru că a auzit Domnul durerea ta.

Acesta va fi ca un asin sălbatic: mâna sa împotriva tuturor şi mâna tuturor împotriva sa şi va sta dârz în faţa tuturor fraţilor săi.” Hagar i-a născut lui Avram un fiu şi Avram i-a pus fiului pe care i-l născuse Hagar numele Ismael. Avram avea optzeci şi şase de ani când Hagar i l-a născut pe Ismael. (Geneză 16,1-12,15-16)

Domnul îsi reînnoieşte făgăduinţele

În demersul său pedagogic, Dumnezeu preia uzanţe ale epocii încărcându-le cu o semnificaţie superioară. Astfel, circumcizia, semn al intrării tânărului în societatea bărbaţilor tribului, devine semn al apartenenţei la poporul ales.

Nu oricine poate da un nume sau schimba numele cuiva, ci doar acela care are autoritate asupra persoanei. Când Dumnezeu dă cuiva un nume nou încărcat cu sens, arată că îl învesteşte cu o misiune.

Iar când Avram avea nouăzeci şi nouă de ani, i s-a arătat Domnul şi i-a zis: „Eu sunt Dumnezeul atotputernic1; umblă înaintea mea şi fii desăvârşit. Voi pune legământul meu între mine şi tine şi te voi înmulţi foarte, foarte tare.”

Avram s-a aruncat cu faţa la pământ şi Dumnezeu i-a grăit zicând: „Din partea mea, iată legământul meu cu tine: vei fi părintele unei mulţimi de neamuri şi numele tău nu e va mai chema Avram, ci numele tău va fi Avraam1, căci te-am făcut părintele unei mulţimi de neamuri. Te voi face nespus de rodnic şi voi ridica din tine popoare, şi regi vor ieşi din tine. Voi statornici legământul meu cu tine şi cu seminţia ta de după tine din neam în neam ca legământ veşnic, ca să fiu Dumnezeul tău şi al seminţiei tale de după tine. îţi voi da ţie şi urmaşilor tăi pământul pribegiei tale, tot pământul Canaanului spre stăpânire veşnică, şi voi fi Dumnezeul lor.”

Şi a grăit Dumnezeu către Avraam: „însă tu să păzeşti legământul meu, şi seminţia ta după tine, din neam în neam. Acesta e legământul meu între mine şi voi şi seminţia ta de după tine, pe care să-l păziţi: orice bărbat între voi să fie tăiat împrejur. Va veţi tăia împrejur şi acesta va fi semn de legământ între mine şi voi.”

Şi i-a zis Dumnezeu lui Avraam: „Iar pe Sarai, nevasta ta, nu o vei mai chema Sarai, ci Sara  va fi numele ei. Şi o voi binecuvânta, ba, mai mult, îţi voi da un fiu de la ea; o voi binecuvânta şi ea va fi mamă a multor neamuri; regi ai popoarelor se vor naşte din ea.” Avraam a căzut cu faţa la pământ şi a început să râdă, zicând în sinea lui: „Oare unui om de o sută de ani i se mai poate naşte un fiu? Şi Sara, care are nouăzeci de ani, va mai zămisli?” Şi Avraam i-a spus lui Dumnezeu: „O, de-ar trăi Ismael înaintea ta!” Iar Dumnezeu a spus: „Nu, ci Sara, nevasta ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele Isac şi Eu voi statornici legământul meu cu el ca legământ veşnic pentru seminţia lui de după el.

Şi pentru Ismael te-am ascultat: iată, îl voi binecuvânta, îl voi face rodnic şi-l voi înmulţi foarte, foarte tare: douăspre-zece căpetenii se vor naşte din el şi voi face din el un neam mare. Dar legământul meu îl voi statornici cu Isac, pe care ţi-l va naşte Sara, la anul, pe vremea aceasta.”

Când a încetat de a mai vorbi cu Avraam, Dumnezeu s-a înălţat de la el. (Geneză 17,1-11,15-22)

Misterioasa întâlnire de la stejarul Mamre

Teofania misterioasă, în care creştinii aveau să vadă chipul Sfintei Treimi, va inspira diferite reprezentări plastice, dintre care poate cea mai cunoscută este icoana pictată de Andrei Rubliov.

Sara, nevasta lui Avraam, una dintre marile doamne ale Bibliei, primeşte cu neîncredere vestea că va avea un fiu dincolo de vreme.

Dumnezeu îi destăinuie lui Avraam intenţia sa de a distruge cetăţile păcătoase, dar acesta se târguieşte cu El: prezenţa unui număr de oameni drepţi în cetate nu va fi oare suficientă pentru salvarea ei7. Intr-o vreme când omul se percepe mai degrabă ca membru al grupului (trib – clan -familie), demersul pare firesc. Mai târziu, profeţii vor pune accentul pe responsabilitatea individuală.

Domnul i s-a arătat lui Avraam la stejarii de la Mamre, pe cand acesta şedea la intrarea în cort, în arsita zilei. El şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, trei oameni stăteau în faţa lui. Văzându-i, a alergat de la intrarea cortului în întâmpinarea lor şi li s-a închinat până la pământ. Şi a zis: „Stăpâne , dacă am aflat bunăvoinţă în ochii tăi, nu-l ocoli, rogu-te, pe slujitorul tău! Să se aducă puţină apă să vă spălaţi picioarele şi să vă odihniţi sub copac, iar eu voi aduce pâine ca să vă întremaţi şi apoi vă veţi duce în drumul vostru, de vreme ce aţi trecut pe lângă slujitorul vostru!” Aceia au spus: „Fă precum ai zis!” Avraam a alergat în cort la Sara şi i-a zis: „Ia repede trei măsuri de făină, din cea mai bună, şi fă azime!” Apoi Avraam a alergat la turmă şi a luat un viţel fraged şi bun şi l-a dat slujitorului, care l-a gătit degrabă. Şi a luat Avraam unt şi lapte şi viţelul cel gătit şi le-a pus înaintea lor, iar el stătea în picioare lângă ei sub copac, pe când mâncau.

Şi au grăit către el: „Unde e Sara, nevasta ta?” El a zis: „Iată, e în cort.” Oaspetele a spus: „Mă voi întoarce la tine la anul pe vremea aceasta şi Sara, nevasta ta, va avea un fiu.” Iar Sara asculta de la intrarea cortului, care era în spatele lui. Avraam şi Sara erau bătrâni, înaintaţi în zile, şi Sara nu mai putea zămisli. Şi a râs Sara în sinea ei şi şi-a zis: „Acum, când m-am veştejit, să mai am eu plăcere, când şi stăpânul meu e bătrân?” Atunci Domnul a grăit către Avraam: „De ce a râs Sara şi a zis «Chiar voi naşte, acum, când m-am veştejit?» Oare e ceva prea minunat pentru Domnul? La timpul hotărât mă voi întoarce la tine, pe vremea aceasta, şi Sara va avea un fiu!” Sara a tăgăduit zicând: „N-am râs!”, căci i se făcuse teamă. Dar El a zis: „Ba da, ai râs.”

Şi s-au sculat de acolo acei oameni şi s-au îndreptat spre Sodoma, iar Avraam a mers cu ei ca să-i petreacă.

Atunci Domnul a zis: „Oare voi tăinui faţă de Avraam ceea ce voiesc să fac, de vreme ce Avraam va deveni un neam mare şi puternic şi se vor binecuvânta în el toate neamurile pământului? Căci l-am ales ca să povăţuiască pe fiii lui şi casa lui după el să umble în calea Domnului şi să facă dreptate şi judecată , aşa încât Domnul să împlinească pentru Avraam ceea ce i-a grăit.”

A zis, aşadar, Domnul: „Strigarea împotriva Sodomei şi a Gomorei este mare, căci păcatul lor e foarte greu. Mă voi coborî să văd dacă au făcut tot răul pe care îl spune strigarea ce a ajuns la mine, iar dacă nu, voi şti.” De acolo, oamenii au pornit spre Sodoma, iar Avraam stătea încă înaintea Domnului. Şi s-a apropiat Avraam şi a zis: „Oare chiar vei da pieirii pe cel drept împreună cu cel păcătos? Dacă sunt cumva cincizeci de drepţi în cetate? Vei nimici oare locul şi nu-l vei cruţa de dragul celor cincizeci de drepţi care sunt acolo? Departe de tine să faci una ca asta, să dai pieirii pe cel drept împreună cu cel nelegiuit şi să se întâmple cu cel drept ca şi cu cel nelegiuit! Departe de tine! Oare Judecătorul întregului pământ nu va face dreptate?”

Domnul a zis: „De voi găsi în cetatea Sodomei cincizeci de drepţi, voi ierta tot locul acela de dragul lor.” Avraam a răspuns: „Iată, cutez să vorbesc Stăpânului meu, eu care sunt praf şi cenuşă! Dacă vor lipsi cumva cinci din cei cincizeci  de drepţi: oare pentru cinci vei da pieirii toată cetatea?” I-a zis: „N-o voi da pieirii, dacă voi găsi acolo patruzeci şi cinci.” Avraam a grăit din nou către El: „Dar dacă se vor găsi acolo doar patruzeci?” I-a răspuns: „N-o voi face, de dragul celor patruzeci.” Şi a zis iarăşi Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi: dacă se vor găsi acolo treizeci?” A zis Domnul: „N-o voi face, de voi găsi acolo treizeci.” Şi a mai spus Avraam: „Iată, mai cutez să vorbesc către Stăpânul meu: dacă se vor găsi acolo douăzeci?” Domnul a zis: „N-o voi nimici, de dragul celor douăzeci.” Şi a mai zis Avraam: „Să nu se mânie Stăpânul meu de voi mai grăi, numai de această dată: dacă se vor găsi acolo zece?” Iar Domnul a zis: „N-o voi da pieirii, de dragul celor zece.” Şi a plecat de acolo Domnul, terminând de vorbit cu Avraam, iar Avraam s-a întors la locul său. (Geneză 18,1-33)

Sodoma şi Gomora

O catastrofă naturală, a cărei amintire dăinuie în timp, este inter-pretată ca o manifestare a maniei divine împotriva unor cetăţi a căror răutate avea să rămână proverbială. Ultima ticăloşie a locuitorilor Sodomei, care vor să-i violeze pe oaspeţii lui Lot, umple paharul. Vor fi salvaţi din cetate doar Lot şi familia sa. Episodul cu nevasta lui Lot prefăcută în stană de sare ar fi putut fi sugerat defórmele din sare cristalizată aflate pe ţărmul Mării Moarte. Sensul este însă mai adânc: dacă părăseşti lumea păcatului, să nu priveşti înapoi!

Cei doi îngeri au ajuns la Sodoma către seară, iar Lot şedea la poarta Sodomei. Lot i-a văzut şi s-a sculat în întâmpinarea lor şi li s-a închinat până la pământ.

Oamenii  i-au spus lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fiii şi fiicele tale şi pe cine mai ai în cetate, scoate-i din locul acesta! Căci noi vom nimici locul acesta, fiindcă mare este strigătul împotriva locuitorilor de aici în faţa Domnului şi Domnul ne-a trimis să-l nimicim.” Şi a ieşit Lot şi a vorbit cu ginerii săi care urmau să se însoare cu fiicele sale şi le-a spus: „Sculaţi-vă şi ieşiţi din locul acesta, căci Domnul are să nimicească cetatea.” Dar ginerilor li s-a părut că glumeşte.

La revărsatul zorilor, îngerii l-au zorit pe Lot, zicând: „Scoală-te, ia-ţi nevasta şi pe cele două fiice care se află aici, ca să nu pieri şi tu la pedepsirea cetăţii.” Dar, fiindcă el zăbovea, oamenii l-au înşfăcat de mână pe el, pe nevasta şi pe cele două fiice ale lui, din mila Domnului faţă de el, şi l-au scos şi l-au aşezat afară din cetate. Şi când i-au scos afară, au zis: „Scapă-ţi viaţa! Nu privi înapoi şi nu te opri nicăieri în câmpie, ci fugi către munte, ca să nu pieri!” Lot le-a spus: „Te rog, nu, Stăpâne! Iată, robul tău a aflat bunăvoinţă în ochii tăi şi mi-ai arătat mare îndurare scăpându-mi viaţa. Dar eu nu pot fugi până la munte ca să nu mă ajungă nenorocirea şi să nu mor. Iată, cetatea aceea este destul de apropiată să fug acolo, şi e neînsemnată. Lasă-mă să mă adăpostesc acolo -nu-i asa că e neînsemnată? – si să rămân în viată!” El i-a zis: „Iată, îţi împlinesc şi aceasta: să nu nimicesc cetatea de care vorbeşti. Grăbeşte-te şi fugi acolo, căci nu pot face nimic până ce nu ajungi.” De aceea cetatea a fost numită Ţoar . Când soarele a răsărit pe pământ, Lot a intrat în Ţoar, iar Domnul a slobozit peste Sodoma şi Gomora ploaie de pucioasă si foc din cer de la Domnul. Si a răsturnat acele cetăţi şi toată câmpia şi pe toţi locuitorii cetăţilor şi tot ce creştea pe pământ. Însă nevasta lui Lot s-a uitat îndărăt şi s-a prefăcut într-o stană de sare. Iar Avraam s-a dus dis-de-dimineaţă la locul în care stătuse în faţa Domnului şi a privit în jos către Sodoma şi Gomora şi către tot întinsul câmpiei şi, iată, se suia fumul de pe pământ ca fumul dintr-un cuptor. Aşadar, când a nimicit Dumnezeu cetăţile din câmpie, El şi-a amintit de Avraam şi l-a scos pe Lot din mijlocul prăpădului, când a răsturnat cetăţile în care locuia Lot. (Geneză 19,1,12-29)

Naşterea lui Isac, alungarea lui Ismael

Gestul Sarei de a-şi alunga slujnica şi pe fiul acesteia este departe de a fi exemplar. Dar grija lui Dumnezeu compensează şi răutăţile oamenilor.

Domnul a cercetat-o pe Sara, precum spusese, şi a făcut Domnul pentru Sara aşa cum făgăduise. Şi a zămislit Sara şi i-a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţea lui, la timpul când îi făgăduise Dumnezeu. Şi Avraam a pus fiului său pe care i-l născuse Sara numele Isac. Avraam l-a tăiat împrejur pe Isac când acesta era de opt zile, precum îi poruncise Dumnezeu. Avraam avea o sută de ani când i s-a născut fiul său Isac.

Sara a zis: „Dumnezeu mi-a dat să râd: oricine va auzi va râde pentru mine.” Ea a mai spus: „Cine i-ar fi vestit lui Avraam: «Sara va alăpta fii»? Căci i-am născut un fiu la bătrâneţea lui.”

Copilul a crescut şi a fost înţărcat, iar Avraam a făcut un ospăţ mare în ziua în care a fost înţărcat Isac. Dar Sara l-a văzut râzând pe fiul pe care Hagar egipteanca i-l născuse lui Avraam şi i-a zis lui Avraam: „ Alungă-i pe roabă şi pe fiul ei, ca să nu moştenească fiul acestei slujnice împreună cu fiul meu, Isac.” Cuvântul acesta l-a mâhnit mult pe Avraam, cu privire la fiul său. însă Dumnezeu i-a spus lui Avraam: „Nu te mâhni pentru băiat şi pentru slujnica ta; în tot ce-ţi spune Sara, ascultă de glasul ei, fiindcă numai cei din Isac se vor numi seminţia ta. însă şi din fiul slujnicei voi face un neam mare, căci e din sămânţa ta.” Avraam s-a sculat de dimineaţă şi a luat pâine şi un burduf cu apă şi le-a dat lui Hagar, punându-le pe umărul ei, i-a dat şi copilul şi i-a spus să plece. Ea a pornit şi a rătăcit prin pustiul din Beerşeba. Când s-a terminat apa din burduf, a aruncat copilul sub un tufiş şi a mers şi s-a aşezat în dreptul lui la o bătaie de săgeată, căci zicea: „Nu vreau să văd cum moare copilul!” Şi s-a aşezat în dreptul lui şi a înălţat glas şi a plâns. Dumnezeu a auzit glasul băiatului, iar îngerul lui Dumnezeu a strigat către Hagar din cer zicân-du-i: „Ce-i cu tine, Hagar? Nu te teme, căci a auzit Dumnezeu glasul băiatului acolo unde se află. Ridică-te, ia băiatul şi ţine-l bine în mână, căci voi face din el un neam mare!” Atunci Dumnezeu i-a deschis ochii şi ea a văzut o fântână cu apă; s-a dus şi a umplut burduful cu apă şi i-a dat băiatului să bea. Şi Dumnezeu a fost cu băiatul; el a crescut şi a locuit în pustiu şi a devenit iscusit în mânuirea arcului. El a locuit în pustiul Paran şi mama sa i-a luat nevastă din ţara Egiptului. (Geneză 21,1-21)

Jertfa lui Avraam

E greu de imaginat un Dumnezeu care-i porunceşte cuiva să-şi omoare fiul! Trebuie să ţinem seama însă că în acele timpuri străvechi tatăl avea dreptul, unanim recunoscut, de viaţă şi de moarte asupra copiilor săi; încercarea pare a se referi mai mult la încrederea lui Avraam: Dumnezeu i-a făgăduit un fiu, i l-a dat în cele din urmă şi acum i-l ia7. Răspunsul lui Avraam către fiul său arată însă încrederea lui că Dumnezeu va rezolva şi această situaţie imposibilă. în timp, gestul hotărât al îngerului de a-i opri mâna lui Avraam arată în fapt că Dumnezeu interzice jertfele omeneşti, pe care unele popoare din regiune le practicau.

După aceste întâmplări, Dumnezeu l-a pus la încercare pe Avraam şi a zis către el: „Avraame!” El i-a răspuns: „Iată-mă!”

Şi i-a spus: „Ia-l pe fiul tău, pe singurul tău fiu, pe care îl iubeşti, pe Isac, şi du-te în ţinutul Moria şi adu-l acolo ardere de tot pe muntele pe care ţi-l voi spune.”

Avraam s-a sculat dis-de-dimineaţă, a pus samarul pe asinul său şi a luat cu sine doi slujitori tineri şi pe Isac, fiul său; a tăiat lemne pentru arderea de tot, s-a sculat şi a pornit spre locul despre care îi spusese Dumnezeu. A treia zi, Avraam şi-a ridicat ochii şi a văzut locul de departe. Şi a zis către slujitori: »Rammeţi aici cu asinul, iar eu şi băiatul ne vom duce mai încolo să ne închinăm si ne vom întoarce la voi.”

A luat Avraam lemnele pentru arderea de tot şi le-a pus pe umerii lui Isaac, fiul său, iar el a luat în mână focul şi cuţitul şi au plecat împreună. Isaac a zis către tatăl său: „Tată!” El i-a răspuns: „Da, fiule!” „Iată focul – a zis el – şi lemnele, dar unde este mielul pentru arderea de tot?” Avraam a spus: „Se va îngriji Dumnezeu de mielul pentru jertfă, fiule.” Şi au mers mai departe împreună.

Iar când au ajuns la locul despre care îi spusese Dum-nezeu, Avraam a ridicat acolo altarul şi a aşezat lemnele şi, legându-l pe Isaac, fiul său, l-a aşezat pe altar, deasupra lemnelor. Apoi Avraam şi-a întins mâna şi a luat cuţitul ca să-şi înjunghie fiul.

Dar îngerul Domnului l-a strigat din cer şi i-a zis: „Avraame, Avraame!” El a răspuns: „Iată-mă!” I-azis: „Nu-ţi ridica mâna asupra băiatului şi nu-i face nimic, căci acum am cunoscut că te temi de Dumnezeu şi nu l-ai cruţat pe singurul tău fiu pentru mine.” Avraam şi-a ridicat ochii şi a privit şi, iată, în spatele lui era un berbec prins cu coarnele într-un desiş. Avraam s-a dus, a luat berbecul si l-a adus ardere de tot în locul fiului său. Avraam a pus locului aceluia numele „Domnul poartă de grijă”, de unde se spune până astăzi: „Pe munte Domnul va purta de grijă”.

Îngerul Domnului l-a strigat a doua oară din cer pe Avraam şi a zis: „M-am jurat pe mine însumi – grăieşte Domnul: pentru că ai făcut aceasta şi nu l-ai cruţat pe fiul tău, pe singurul tău fiu, te voi binecuvânta cu belşug de binecuvântare şi voi înmulţi seminţia ta ca stelele cerului şi ca nisipul de pe ţărmul mării şi seminţia ta va lua în stăpânire porţile duşmanilor săi. Şi în seminţia ta se vor binecuvânta toate neamurile pământului, pentru că ai ascultat de glasul meu.”

Avraam s-a întors la slujitorii săi şi ei s-au sculat şi au pornit împreună cu el către Beerşeba; şi Avraam a locuit la Beerseba. (Geneză 22,1-19)

Cele mai frumoase povestiri din Biblie,  traduse  din ebraică, aramaică şi greacă veche de Monica Broşteanu şi Francisca Băltăceanu

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ