Patinele automobile…….știați că?

0
25

patineMultă vreme după inventarea patinelor pentru alunecat pe gheață, abia către sfârșitul secolului trecut, și-au făcut apariția patinele cu rotile (sau ruletele) , dotate cu 3-4  roți de diferite dimensiuni, destul de deosebite față de cele cu rulmenți din zilele noastre.

De îndată , ele au cucerit nu doar aprecierea copiilor și tinerilor, ci și pe aceea a persoanelor mature. În scurt timp au fost amenajate și niște piste elegante din scânduri, cu niveluri variate, pe care puteau fi văzuți patinând cu însuflețire și grație…tata, mamei, cu fiii și fiicele lor.

Desigur, uneori câte un patinator se ciocnea de altul sau își pierdea echilibrul , demonstrând cum se poate face și tumba, cu haz de necaz.

Unele modele din aceste patine erau un fel de triciclete (după care probabil se și inspiraseră), având două roți metalice mai mari, cu stabilitatea asigurată grație unei a treia roată mai mică, montată în spate; altele utilizau patru roți metalice cu bandaje de cauciuc plin.

În cea de a doua decadă a secolului nostru au fost fabricate și jucării-patinatoare, constând în siluete de tineri montate pe patine cu rotile.

O mare curiozitate a stârnit în epocă inventarea în 1906, de un ingenios francez, a patinelor..automobil!

Acestea au și fost prezentate chiar la..Salonul automobilului din Paris în acel an.

Ziarele vremii scriau că nici măcar genialul științifico-fantast Jules Verne, care aniticipase apariția atâtor și atâtor invenții tulburătoare, nu prevăzuse apariția patinelor automobil.

Acest năstrușnic aparat sau…vehicul era alcătuit din patru roți metalice, prevăzute cu anvelope din cauciuc plin, având drept caroserie o patină obișnuită pe care era montat mecanismul.

El măsura 450 mm în lungime și 240 mm înălțime, cântărind 7 kg.

Motorul, alimentat cu benzină, avea un cilindru înalt de 80 mm, cu diametrul de 50 mm, realiza 1000 până la 2 500 turații pe minut, dezvoltă 1 cal putere și permitea ˶patinobilistului˝ atingerea unei viteze de până la 40 km/oră.

Roțile din spate erau fixate pe axul motorului, în timp ce acelea din față erau directoare. În partea din spate se afla o mică cutie metalică ce conținea bobina și acumulatorul (acesta din rumă fiind înlocuit apoi, la modelul următor , printr-un magnetou).

Patinatorul-auto era încins peste mijlocul corpului cu o centură bord de comandă, ce conținea între altele, și un rezervor cu doi litri de benzină, care-i permiteau să ruleze circa 100 km fără realimentare. De la această centură porneau spre patine două tuburi de cauciuc prin care benzina ajungea la motoare.

De asemenea, niște cabluri electrice conectate la o manetă care comanda aprinderea. Viteza era stabilită fie prin conectarea sau întreruperea circuitului electric, fie prin ridicarea de pe sol a roților motoare, continuând rularea doar pe cele din față, în virtutea inerției.

Direcția era stabilită la fel de ușor ca la orice fel de patine cu rotile. Nu fuseseră prevăzute însă cu claxon, faruri și…număr de înmatriculare, dar lipsurile ar fi fost lesne remediabile.

Inventatorul afirma că, circulând cu cei doi cai putere…sub picioare, nu resimțea nici o oboseală, cu condiția să-și țină constant genunchii într-o poziție ușor îndoită, pentru a nu simți efectul trepidațiilor..Frână?..

Lipsea și ea, dar mișcarea putea fi oprită prin…îmbrățișarea unui copac. În timp ce patinele cu rotile au fost perfecționate, făcând încă parte din aparatele sportive ale copilăriei, patinele-automobil au rămas doar la muzeul imaginar al curiozităților tehnice.

 “Magazinul Curiozităților Lumii”, de Claudiu Vodă

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”] [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ