Patima lăcomiei (Cum moare un zgârcit)

0
49

Un negustor de vinuri adună o avere enormă, toată în bani, precum de obicei fac cei zgârciţi. Îi plăcea să privească şi să dezmierde banii, iar el trăia în lipsă de toate.

Veşnic la grija că i s-ar putea fura banii, a chemat un meşter ca să-i facă o ascunzătoare în pivniţă, cu uşă de fier şi un mecanism ascuns.

Meşterul după ce a terminat lucrarea a arătat zgârcitului unde să apese pe un cui abia văzut, ca să se deschidă zăvorul uşii. După ce a primit banii cu chiu, cu vai de la zgârcit, meşterul a trebuit să jure că nu va spune nimănui secretul.

În fiecare zi, zgârcitul cobora în pivniţă pentru a-şi sătura privirea cu strălucirea banilor.
Într-o zi, pe când era cu ochii la bani, i se stinse lampa şi neavând chibrit începu să strige după ajutor, dar nimeni nu-l auzi din pivniţă. A încercat să spargă uşa, dar nu putu, căci o comandase din fier ca să n-o spargă hoţii.

Au trecut multe zile şi oamenii nemaivăzându-l au dat vestea dispariţiei lui. Meşterul, bănuind ce s-a întâmplat, a anunţat organele în drept şi astfel s-a constatat că zgârcitul a murit de sete şi foame călare pe grămada de bani.

Zgârciţii şi lacomii, după ce îşi omoară sufletul, îşi omoară trupul prin moarte ruşinoasă.

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016