Pasăre de nea

0
37

(1947)

Colo spre amurg,
Ploi de aur curg.
Ceru-i o lalea.
-Tu de unde vii, în zbor,
Răzleţită, ca un dor,
Pasăre de nea?

-Colo-n depărtări,
Dincolo de zări,
Este-un loc curat,
Larg şi desfătat:
Unde ochi nu plânge,
Unde n-a curs sânge,
Unde glonţ n-ajunge.

Unde nu străbate
Geamătul de frate,
Oful de orfană,
Plânsul de vădană,
Unde, prin fânaţuri,
Nu-s curse, nici laţuri.

Unde-i numai floare,
Umbră şi răcoare,
Unde nici o rază
Nu mai înserează…
Căci e loc curat,
Binecuvântat,
Loc de bucurie
Şi de veselie,
Care nu se trece,
Ci în veci petrece.

-Pasăre de nea,
Fă pe voia mea,
Dorurile mele,
Zboară tu cu ele,
Mai presus de stele,
În ţările-acele.

-Ba, că dorul tău
Mare e şi greu;
Aripile mele,
Mări, sunt mititele,
Calea-i lungă foarte,
Şi nu pot să poarte
Aripi mititele
Doruri mari şi grele.
Eu de unde vin
E numai senin
Şi acolo nu-i
Dorul nimănui.

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia