Părintele Teofil Părăian – „Și de la Fiul” (Filioque)

0
49

– De ce spun catolicii, în Crez, „şi de la Fiul” (Filioque)?

– Acesta este un adaos din secolul al VI-lea, când, ca să fie cumva contrabalansată erezia arienilor, care era încă destul de întărită, ca să nu se creadă că Fiul nu are calităţile pe care le are Tatăl, s-a adăugat, la un sinod de la Toledo, din Spania, acest adaos la Crez, în legătură cu purcederea Duhului Sfânt: „şi de la Fiul” – Filioque, iar asta este specific catolicilor.

Însă aş vrea să reţineţi un lucru: că Biserica, până la 1054, a fost una. Cineva m-a întrebat pe mine: „Părinte, ce-au fost întâi, catolici sau ortodocşi?” Eu i-am spus c-au fost catolici ortodocşi şi ortodocşi catolici. Pentru că nu se punea problema, era Biserica una. Dar diferenţe au existat şi înainte de 1054, şi totuşi Biserica a existat, cu diferenţe cu tot.

Acuma, se insistă pentru reunirea catolicilor cu ortodocşii… Bineînţeles, fiecare crezând că unirea ar trebui să se facă devenind catolicii ortodocşi şi respectiv ortodocşii catolici. Dar nu cred că trebuie să insistăm prea mult asupra faptului că trebuie neapărat să fie aşa, adică ortodocşii să devină catolici sau catolicii să devină ortodocşi, ci s-ar putea o convieţuire aşa cum a fost până la 1054, când diferenţele existau…

Dacă a existat diferenţa aceasta, din secolul al VI-lea, de pildă, (şi au existat şi alte diferenţe: şi cu data Paştilor, şi cu altele şi cu altele) şi totuşi Biserica a putut fi una, tare bine ar fi dacă ar putea fi şi acum aşa. Numai că fiecare crede că el e mai ceva.

De exemplu, romano-catolicii au preoţime necăsătorită, preoţii ortodocşi sunt căsătoriţi, iar greco-catolicii – care zic ei (dar n-au dreptate) că sunt puncte intermediare între ortodocşi şi catolici, dar de fapt nu-s nici catolici, nici ortodocşi, la drept vorbind – au tot preoţime căsătorită.

Ei, atunci romano-catolicii, care au preoţi necăsătoriţi, de ce acceptă şi preoţi căsătoriţi, în cazul ăsta?

Înseamnă că se poate convieţui, dacă oamenii ar fi mai înţelegători şi mai binevoitori, pentru că fiecare are specificul lui şi are limba lui şi are concepţia lui şi aşa mai departe.

„Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei

 

Baner asculta RJS