Părintele Teofil Părăian – despre Zorica Laţcu Teodosia

0
33

– Vă rugăm să ne spuneţi ceva despre Zorica Laţcu.

– Zorica Laţcu a fost o poetă din Braşov, născută în 1917. S-a născut cu o infirmitate congenitală, avea o nestăpânire de sine, dezordine în mişcări, tot timpul era într-o mişcare, într-o zbatere şi se exprima greu. Asta însă n-a împiedicat-o să realizeze nişte poezii extraordinar de frumoase, cred că v-aţi dat seama.

Eu, dacă mi-am împodobit mintea cu ele, mi-am împodobit-o pentru că sunt frumoase cu adevărat şi sunt odihnitoare.

A fost fiică de intelectual – tatăl ei a fost prefect de Braşov. A terminat liceul în Braşov şi a urmat apoi Filologie clasică (greacă şi latină), precum şi Limba şi literatura franceză. A devenit licenţiată în aceste două facultăţi, la Cluj şi la Sibiu, şi a lucrat apoi în cadrul Universităţii, mai ales în muncă de cercetare, pentru că nu putea scrie uşor şi de aceea n-a putut lucra în învăţământ.

În 1948, după ce l-a cunoscut pe Părintele Arsenie şi după ce s-a convins că viaţa călugărească pentru ea este o viaţă pe care o poate trăi şi pe care şi-o doreşte, a ajuns în Mănăstirea Vladimireşti, de lângă Tecuci, unde a stat până la desfiinţarea mănăstirii, în 1956.

În acel an, desfiinţându-se mănăstirea, a avut şi ea de suferit, a avut nişte ani de detenţie.

După ce s-a întors de la închisoare, a stat cu o maică – pe la Brăila, pe undeva – şi apoi, în 1970, s-a întors în Braşov, în casa părintească. Părinţii ei au murit şi a stat acolo până în 1990, când s-a întors la Vladimireşti.

Iar în august 1990, a murit la Mănăstirea Vladimireşti, unde şi este înmormântată.

A publicat trei cărţi de poezie:
⦁ Insula Albă, în 1944, la Editura Dacia Traiană;
⦁ Osana luminii, o plachetă apărută la Editura Episcopiei Clujului, în 1948 din care v-am recitat poezia „Ectenie;
⦁ Poemele Iubirii, editată aici, în Craiova, la Editura Ramuri, în anul 1949 pe care eu n-am găsit-o; am găsit numai poezii din ea.

A fost călugărită cu numele Teodosia; deci maica Zorica Laţcu Teodosia sau Teodosia Zorica Laţcu.

Este puţin cunoscută, întrucât cărţile ei au fost interzise, au fost puse la fondul de documentare aproape de la început. Noi căutăm să punem în valoare nişte poezii scrise de ea, pentru bucuria aceasta de a înmulţi binele.

Eu zic că a fost deosebită, cu dar de la Dumnezeu. Personal, am cunoscut-o, am lucrat cu ea, am bătut la maşină după dictatul ei – aşa greu cum era – traduceri din limba greacă, predici despre minunile Mântuitorului, despre pildele Mântuitorului.

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei