Părintele Teofil Părăian – Despre temeiul cinstirii sfintelor icoane

0
37

– Care este temeiul cinstirii sfintelor icoane?

– Dragă, dacă crezi că pe icoană e reprezentat Mântuitorul sau Maica Domnului sau sfinţii lui Dumnezeu, atunci eşti cinstitor de icoane. În secolele VII şi VIII, când au fost discuţii în Biserică în legătură cu cinstirea icoanelor, cu împăraţii iconoclaşti, distrugători de icoane, atunci apărătorii icoanelor au zis aşa: dacă Hristos are un chip, atunci noi suntem cinstitori ai lui Hristos cinstindu-I şi chipul Lui.

Şi, pentru că Hristos, Fiul lui Dumnezeu, S-a făcut om şi are figură umană, are un chip, atunci noi putem să reprezentăm chipul Lui, iar cinstind chipul Lui, ne manifestăm cinstirea şi fată de Domnul Hristos, Cel mai presus de chipul Lui, dar Care are totuşi un chip.

Haideţi să vă povestesc ceva. În 4 martie 1990 am vorbit eu prima dată la televizor; după o vreme, călătoream cu maşina şi era cu noi o femeie de prin părţile noastre, de-acolo, de pe la mănăstire. Şi zice: „Părinte, v-am văzut la televizor; aşa m-am bucurat c-aţi fost şi în casa noastră!”

Adică, prin imagine şi prin cuvânt. Zice: „Să ştiţi c-am pupat televizorul!” Acuma, ea de fapt nu pupa televizorul în general: „Hai să mai pup o dată televizorul!”, ci l-a pupat fiindcă vorbeam eu atunci, iar ea s-a bucurat aşa de tare, că a pupat televizorul care m-a adus pe mine acolo.

Cam aşa este şi cu icoana. Pupi icoana pentru că-l aduce pe sfântul respectiv în conştiinţa ta, în atmosfera ta, în casa ta, în cuprinsul inimii tale. Dacă gândiţi aşa, atunci ştiţi de ce cinsteşte Biserica icoanele.

Poate că sunteţi unii cu influenţe din ăstea, neoprotestante, sectare, influenţe de natură protestantă, în general… Că „icoana e idol”. Să ştiţi că nu-i idol! Ce deosebire e între icoană şi idol? Ar zice sectarii: „Nicio deosebire, că şi idolul, şi icoana, tot la fel: icoana nu vede, nu vorbeşte, nu aude ş.a.m.d. şi tot aşa-i şi idolul: nu vede, nu vorbeşte, n-aude; iată că nu-i nicio deosebire între icoană şi idol”.

Însă, dacă gândeşti aşa, nu gândeşti cum trebuie! De ce? Fiindcă eu n-am nevoie de icoană ca să-mi vorbească, pentru că-mi vorbeşte Domnul Hristos în Evanghelie sau îmi descoperă ceva în conştiinţa mea, în rugăciune.

N-am nevoie să mă audă icoana, că şi-aşa, nu zic: icoană, ajută-mă pe mine!, ci zic: „Preacuratului Tău chip ne închinăm, Bunule, cerând iertare greşelilor noastre, Hristoase Dumnezeule, că de voie ai binevoit a Te sui cu trupul pe Cruce, ca să-i mântuieşti din robia vrăjmaşului pe cei pe care i-ai zidit. Pentru aceasta, cu mulţumire îti strigăm Ţie: Toate le-ai umplut de bucurie, Mântuitorul nostru, Cel ce ai venit să mântuieşti lumea”.

Deci eu vorbesc cu Domnul Hristos, pornind de la chipul Lui. Nu zic: chipule al Domnului Hristos, auzi-mă, miluieşte-mă.

Deci iată că icoana e altceva decât idolul. Ce este idolul? Idolul este o închipuire, fără existenţă; adică îşi închipuie omul că există o putere, o fiinţă, care de fapt nu există. Îşi închipuie chipul acela şi îl face şi îl cinsteşte în locul lui Dumnezeu, adică-l pune în locul lui Dumnezeu şi zice: „Nu mă interesează Dumnezeu, ci mă interesează idolul ăsta”. Or icoana nu-i în locul lui Dumnezeu, ci e împreună cu Dumnezeu.

Şi atunci, există o deosebire între idol şi icoană? Da, există! Ce deosebire? Idolul te depărtează de Dumnezeu, e în locul lui Dumnezeu, iar icoana te apropie de Dumnezeu, e pentru Dumnezeu. Dacă gândim aşa, gândim ortodox şi atunci ştim de ce să cinstim icoanele.

Cândva, a venit un sectar pe la mine, la mănăstire… Mi-a părut bine că mi s-a întâmplat treaba asta! Noi avem nişte icoane pe lemn, la altar, pe care le cinstim, le sărutăm, ne atingem de ele cu evlavie… Şi zice el către mine: „Părinte, ce rost are să pupi scândurile ăstea?” Adică „scânduri” erau icoanele pe lemn. Şi-i zic: măi frate, uite ce-i, dacă tu pupi scânduri, să nu pupi! Că eu pup icoane, nu pup scânduri!

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei