Părintele Teofil Părăian – Despre superioritatea Ortodoxiei

0
26


– În ce constă superioritatea Ortodoxiei şi pe ce ne bazăm noi când afirmăm că Ortodoxia este superioară?

– Dacă suntem ortodocşi, zicem că Ortodoxia e cea mai însemnată modalitate de a-I sluji lui Dumnezeu şi că ea cuprinde învăţătura cea mai înaltă. Adevărul este că noi credem aşa, dar şi obiectiv este aşa.

E greu să spui în ce constă superioritatea Ortodoxiei… ar trebui să cunoşti foarte bine şi doctrinele celelalte. Însă fapt este că Ortodoxia are tot ceea ce afirmă ceilalţi că au. Pentru noi, toate adevărurile de credinţă sunt la fel de importante, pe când grupările religioase care îşi asumă superioritatea, fără s-o aibă, se definesc prin anumite adevăruri pe care le afirmă.

De exemplu, baptiştii afirmă Botezul, ca şi când Botezul ar fi lucrul cel mai important; pentru noi, Botezul este important, însă toate sunt importante. Deci nu ne definim prin Botez, deşi spunem: „Mărturisesc un Botez, spre iertarea păcatelor” şi avem practica Botezului.

Adventiştii au în vedere a doua venire a Domnului Hristos; şi noi zicem: „Şi iarăşi va să vină, cu mărire, să judece viii şi morţii” (Crez), dar nu ne definim prin acest adevăr, aşa încât să fim adventişti, ci suntem ortodocşi cu credinţă în a doua venire a Domnului Hristos.

Penticostalii au în vedere darurile Rusaliilor şi se definesc prin ele; „penticostal” vine de la „penticosti”, care înseamnă „Cincizecime, Rusalii”. Şi noi credem în darurile Rusaliilor şi mărturisim darurile Rusaliilor, practicând darurile Rusaliilor, în măsura în care socotim noi că acestea sunt cele mai importante; noi însă nu vorbim în limbi, dar dăm iertarea păcatelor – care tot prin Duhul Sfânt s-a realizat -, sfinţim viaţa oamenilor, natura înconjurătoare ş.a.m.d. Deci şi noi suntem „penticostali”, dar nu ca penticostalii.

Martorii lui Iehova se afirmă ca martori ai lui Dumnezeu; păi şi noi mărturisim: martirii, mucenicii sunt martori ai credinţei ortodoxe. Noi înşine mărturisim: când sărbătorim Naşterea Domnului, când sărbătorim învierea Domnului, înălţarea ş.a.m.d. Toate acestea sunt mărturii despre credinţa noastră, dar nu ne definim prin acestea, ca să zicem că suntem martorii lui Dumnezeu, ci suntem ortodocşi care dau mărturie.

Aşa încât noi avem tot ceea ce socotesc alţii că au. Ei se definesc prin anumite adevăruri de credinţă, însă noi le avem pe toate la un loc şi toate sunt la fel de importante, nu-i mai important unul decât celălalt.

Apoi avem darul acesta, de a fi cinstitori ai Maicii Domnului, pe care mulţi dintre creştini nu-l au. Noi ne bucurăm de Maica Domnului şi zicem: „De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, soborul îngeresc şi neamul omenesc. Ceea ce eşti biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu S-a întrupat şi Prunc S-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci. Că braţul tău, scaun l-a făcut, şi pântecele tău, mai desfătat decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură, ceea ce eşti plină de dar, toată făptura, mărire ţie!” Şi avem o bucurie din asta!

Aşa încât cine gândeşte bine ajunge la concluzia că Ortodoxia este cea mai însemnată şi adevărată formă de slujire şi de gândire duhovnicească.

Pe mine mă mai întreabă, mai ales sectarii: „Părinte, dumneavoastră ce ziceţi, care-i credinţa adevărată? Păi, zic, credinţa pe care-o am eu, că dac-aş crede că alta-i adevărată, n-aş fi aici, ci aş fi acolo”.

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei