Părintele Teofil Părăian – Despre Părintele Arsenie Boca

0
34

– Vă rugăm să ne vorbiţi despre Părintele Arsenie Boca.

– Părintele Arsenie Boca, Dumnezeu să-l odihnească, este unul dintre cei trei cu care s-a început Mănăstirea de la Sâmbăta. Se trăgea din părţile Bradului de Hunedoara, respectiv din Vaţa de Sus; a făcut liceul la Brad, iar Teologia, la Sibiu; s-a născut în 1910 şi a murit în 1989, în 21 noiembrie.

A trăit în Mănăstirea de la Sâmbăta nouă ani, din 1939 până în 1948; după aceea, s-a mutat la Mănăstirea Prislop, unde a stat, cu o întrerupere de un an şi ceva, până în 1959.

După aceea, ultimii treizeci de ani i-a trăit în Bucureşti şi în Sinaia. A murit la Sinaia, într-o comunitate de vieţuitoare de mănăstire pe care le-a avut în subordine la Prislop şi care trăiesc într-o casă din Sinaia.

Părintele Arsenie a fost o personalitate puternică. Din câţi am cunoscut eu, oameni angajaţi într-o viaţă religioasă, în Biserică deci, părintele a fost un caz unic, prin înzestrarea lui nativă, prin cultura lui şi prin seriozitatea cu care s-a angajat la o viaţă duhovnicească.

Părintele avea o putere de sinteză, o putere de pătrundere, un risc al afirmaţiilor, adică vorbea spontan, spunea anumite lucruri care se potriveau, de cele mai multe ori, şi niciodată nu se gândea la nişte consecinţe, adică nu-i menaja pe oameni, îi brusca dacă erau de bruscat.

A lucrat ca pictor bisericesc, după ce a plecat din Mănăstirea de la Prislop, în 1959; vreo zece ani a lucrat la atelierele Patriarhiei, iar după aceea a pictat o biserică la Drăgănescu, lângă Bucureşti.

Care aveţi posibilitate, puteţi să vă duceţi (când mergeţi la Bucureşti) la Drăgănescu, să vedeţi biserica picta­tă de Părintele Arsenie. E o biserică deosebită, din punct de vedere al picturii.

Şi noi la mănăstire avem o icoană cu Adormirea Maicii Domnului făcută de Părintele Arsenie, iar în icoana aceasta părintele se prezintă în mod deosebit. Eu am prezentat, odată, icoana unui cadru universitar din Sibiu şi am spus că părintele este un geniu.

Şi el a zis: „Asta înseamnă că părintele are o cultură perfectă şi încă ceva”. La care eu am răspuns: nu ştiu dacă are o cultură perfectă, dar pe lângă cultura câtă o are, sigur are încă ceva. Aşa l-am cunoscut eu pe părintele.

O să apară o carte, „Cărarea împărăţiei”. Părintele n-a publicat nimic, dar a lăsat în manuscris nişte lucruri importante, de care Mănăstirea de la Prislop se îngrijeşte să fie tipărite; am auzit că e sub tipar cartea. Şi atunci, cei care o să puteţi ajunge la carte, îl veţi putea cunoaşte pe părintele mai bine decât din ceea ce vă pot spune eu sau altcineva.

Fiind o personalitate puternică şi un om de cultură şi un om cu prestanţă şi cu autoritate, părintele a intrat, cumva, şi în legendă, adică oamenii spun despre el şi lucruri pe care de fapt părintele nu le-a făcut şi nici nu le putea face. Dar oamenii au ajuns să-l prezinte sub o formă legendară.

Eu l-am cunoscut personal, m-a ajutat sufleteşte, mi-am dat seama de puterea lui de sinteză, de pătrundere. Mi-a pus în atenţie rugăciunea de toată vremea, mi-a spus şi alte lucruri care mi-au prins bine şi cu care am străbătut şi eu prin viaţă. L-aş fi dorit însă să intervină mai mult în viaţa mea, să mă ajute mai mult şi mai direct.

„Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei