Părintele Teofil Părăian – Despre păcatele acoperite

0
53

– Pentru a putea acoperi păcatele fratelui nostru, deseori este nevoie să minţi, uneori cu riscuri mari. Cum poţi cunoaşte când este minciună? Sau când minciuna aceasta este păcat?

– Dragă, e greu de stabilit asta, doar de la caz la caz se poate rezolva chestiunea, nu poţi să găseşti o metodă generală pentru toate cazurile. Acuma, noi totuşi trebuie să ştim un lucru: noi nu avem datoria să acoperim păcatele numai aşa, ca să le acoperim, ci dacă o facem din iubire sau dacă păcatele acelea care se fac nu au consecinţe în societatea în care trăim.

De exemplu, în Psalmul 100, care se citeşte în fiecare zi la Ceasul I, se spune: „Nu voi suferi înaintea ochilor mei nicio faptă netrebnică; purtarea nelegiuită o voi urî. Pe cel ce se depărtează de la mine, nu l-am cunoscut.

Ochii mei peste cei credincioşi, ca să şadă aceia împreună cu mine. Cel ce umblă fără prihană, acela-mi va sluji mie, iar cel ce umblă cu vicleşug nu va sta în preajma ochilor mei, nici nu va sta înăuntrul casei mele cel ce spune minciună. În toată dimineaţa voi pierde pe toţi ticăloşii din ţară, ca să stârpesc din cetatea Domnului pe toţi cei ce fac fărădelegea”.

Este vorba şi despre starea noastră interioară, şi despre un fel de curăţire a răutăţilor din jurul nostru.

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei