Părintele Teofil Părăian – Despre Dreptul Iosif

0
39

– De ce se vorbeşte totuşi atât de puţin de Sfântul Iosif?

– Sfântul Iosif a avut un regim special, în înţelesul că, mai întâi de toate, el a fost ales pentru a-L ocroti pe Mântuitorul şi pentru a o ocroti pe Maica Domnului. În faţa conştiinţei celor din vremea aceea, Maica Domnului a apărut ca soţia legitimă a Dreptului Iosif. Noi zicem despre Dreptul Iosif că a fost „logodnicul” Maicii Domnului, ca să se înţeleagă că Dreptul Iosif n-a avut legături trupeşti cu Maica Domnului.

Aceasta este ceea ce se afirmă prin „logodnicul” Maicii Domnului; deci nu zicem, în general, „bărbatul” Maicii Domnului, dar în conştiinţa celor din vremea în care au trăit Dreptul Iosif şi Maica Domnului, Dreptul Iosif şi Maica Domnului au apărut totdeauna ca nişte oameni obişnuiţi.

Faptul acesta, că din Maica Domnului S-a întrupat Domnul Hristos, a fost o chestiune a Maicii Domnului, o chestiune tainică din viaţa Maicii Domnului; dar oame­nii din vremea aceea au considerat că este o familie obişnuită.

Iar Dreptul Iosif a fost şi el un om cu totul deosebit, de fapt, însă avem puţine relatări despre el; doar în Sfânta Evanghelie de la Matei şi în Sfânta Evanghelie de la Luca, în legătură cu Naşterea Domnului Hristos, dar ceva extraordinar de frumos! Şi anume, faptul că atunci când Dreptul Iosif şi-a dat seama că Preasfânta Fecioară Măria urmează să nască un fiu, iar el nu se ştia implicat la aceasta, zice evanghelistul că, om drept fiind, şi-a pus în gând s-o lase pe ascuns (cf. Matei 1, 19).

O delicateţe care îţi impune respect! Zice: „Nevrând s-o vădească”, deci n-a fost om de scandal, ci a fost un om care a vrut să rămână lucrurile în afară de el, cumva, şi şi-a pus în gând s-o lase „pe ascuns”. S-o părăsească, să plece undeva, să-şi piardă urma, chiar dacă s-ar fi putut crede că el a făcut aceasta pentru că-i vinovat.

Noi, în Biserica noastră, îl cinstim pe Dreptul Iosif; nu în mod special, adică nu avem o zi de cinstire a Dreptului Iosif, dar avem o duminică, Duminica după Naşterea Domnului, în care se pomeneşte şi Dreptul Iosif. În conştiinţa noastră ortodoxă poate că nu se pune accent atâta pe Dreptul Iosif pentru că a avut, să zicem aşa, un rol secundar.

În Sfânta Evanghelie se spune că îngerul binevestitor i-a spus Dreptului Iosif: „Ia Pruncul şi pe mama Lui”. Deci totdeauna Pruncul şi mama Lui au avut un regim special faţă de Dreptul Iosif. Dar mie personal îmi impune mult respect faptul că a avut delicateţea aceea că, nevrând s-o vădească, şi-a pus în gând s-o lase în ascuns.

„Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei

Banner 2 la suta