Părintele Teofil Părăian – Despre deosebirile dintre Ortodoxie şi Catolicism

0
26

– Vă rugăm să clarificaţi deosebirile dintre Ortodoxie şi Catolicism.

– În anul 1054, când s-a despărţit Biserica şi au apărut două fracţiuni dintr-un întreg, au început să-şi reproşeze unii altora ceea ce nu era conform cu credinţa pe care o aveau.

Până la 1054, deosebirile dintre ortodocşi şi catolici existau, dar fiind ei în aceeaşi Biserică, ruptura nu s-a produs. După despărţirea Bisericii, au fost preocupări de refacere a unităţii ei, şi atunci catolicii au pus o problemă: ce anume să le ceară ortodocşilor care nu mai sunt catolici, ca să fie reintegraţi în Biserica Catolică.

Şi, la un sinod ţinut la Ferrara-Florenţa, în anii 1437-1439, s-au formulat cele patru puncte „florentine”, care de fapt constituie şi diferenţele dintre ortodocşi şi catolici, şi anume:

1. Să-l recunoască pe Papa drept cap văzut al Bisericii;

2. Să mărturisească faptul că Duhul Sfânt purcede şi de la Fiul, fapt desemnat prin termenul teologic „Filioque”;

  1. Să creadă că există un loc intermediar între rai şi iad, purgatoriul;

4. Să facă Sfânta Euharistie, Sfânta Cuminecătură, cu pâine nedospită, cu azimă.

Acestea sunt cele patru puncte florentine şi ele reprezintă diferenţele.

Însă să ştiţi că diferenţe sunt în aproape toate chestiunile. Aproape că nu există un adevăr de credinţă care să nu prezinte diferenţe între ortodocşi şi catolici.

Astfel, să luăm un lucru foarte practic: cum îşi fac semnul crucii. Romano-catolicii fac semnul crucii dinspre stânga spre dreapta, iar greco-catolicii, care nu-s nici ortodocşi-ortodocşi, nici catolici-catolici, îl fac tot ca ortodocşii, de la dreapta spre stânga.

Acuma, care deţine adevărul? Pentru că sunt, în Catolicism, deja două feluri de a-şi face oamenii semnul crucii: unii de la dreapta la stânga, ca greco-catolicii sau armeano-catolicii, şi unii care-şi fac de la stânga la dreapta – romano-catolicii. Iată o diferenţă.

În ceea ce priveşte harul, ortodocşii spun că harul lui Dumnezeu este energie necreată, care porneşte din Dumnezeu, emană din Dumnezeu; iar catolicii spun că este o energie creată. Energie creată sau necreată, adevărul este că există un har, iar harul mântuieşte şi ajută.

Părintele Stăniloae zice despre catolici că nu pot să aspire la îndumnezeire pentru că harul, în concepţia lor, este creat. Acum, orice ai gândi despre curentul electric, el tot curent electric este. Tot aşa şi în ceea ce priveşte harul: harul este ceea ce este el; noi credem că este o energie necreată, care emană din Dumnezeu.

În ceea ce o priveşte pe Maica Domnului, noi considerăm că Maica Domnului s-a născut cum se nasc toţi oamenii, însă catolicii afirmă „imaculata concepţie”, înţelegând că Maica Domnului s-a născut cum S-a născut Domnul Hristos, fără contribuţie bărbătească.

Deci orice lucru ai lua din adevărurile de credinţă, există diferenţe, care sunt totuşi destul de mari; şi chiar dacă nu sunt foarte mari, totuşi, datorită faptului că Biserica este organizată pe diferenţe, nu se poate aştepta la o apropiere între ortodocşi şi catolici.

Iată încă o diferenţă, în ceea ce priveşte preoţia: preoţii romano-catolici sunt necăsătoriţi, preoţii ortodocşi sunt căsătoriţi, iar preoţii greco-catolici sunt unii necăsătoriţi – puţini -, şi cei mai mulţi, căsătoriţi. Iată deci că în Biserica Catolică pot exista şi preoţi necăsătoriţi, şi preoţi căsătoriţi.

Până la urmă, cine are dreptate? Eu cred că are dreptate Ortodoxia, care la oameni căsătoriţi pune preoţi căsătoriţi.
„Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei

Banner 2 la suta