Părintele Teofil Părăian – Despre daruri și virtuți

0
38

Toate virtuţile, cum sunt smerenia, iubirea, rugăciunea, sunt daruri ale lui Dumnezeu, ceea ce înseamnă că dacă Dumnezeu nu i le-a dat cuiva, acela, oricât s-ar strădui, tot nu le are. Şi atunci, ce poate face omul?

Nu se poate ca Dumnezeu să nu dea ceea ce vrea El să aibă omul. Dumnezeu ne dă aceste daruri şi virtuţi, dar şi cu osteneala omului. Omul are în fiinţa lui nişte capacităţi… de exemplu capacitatea de a iubi, însă ea trebuie organizată, trebuie ordonată.

Porunca ne face să salvăm iubirea, pe care noi o avem, însă, dacă e împătimită, nu e organizată după porunca lui Dumnezeu.

Sfântul Maxim Mărturisitorul, în Capetele despre dragoste (Filocalia, voi. II), vorbeşte despre trei feluri de dragoste: dragoste după poruncă, dragoste firească şi dragoste împotriva firii. Şi zice că dragostea după poruncă o au cei nepătimitori.

Silinţa de a fi nepătimitor pune în valoare virtuţile şi reglementează capacitatea de a iubi. Cel ce pe unii îi iubeşte, iar pe alţii îi urăşte, cel ce pe acelaşi uneori îl iubeşte, iar alteori îl urăşte, cel ce pe unii îi iubeşte mai mult, iar pe alţii mai puţin, zice Sfântul Maxim Mărturisitorul că încă nu împlineşte porunca lui Dumnezeu, Care spune să-l iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.

Bineînţeles, acestea sunt chestiuni de vârf… Domnul Hristos ne dă porunci, ne dă principii, pe care noi le împlinim după puterea noastră şi nădăjduim la mila lui Dumnezeu. Ceea ce nu putem noi, la măsurile noastre, poate Dumnezeu şi completează El ceea ce nu putem noi.

În orice caz, dacă suntem hotărâţi pentru bine, Dumnezeu ne ajută, ne dă darul acesta.

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei