Părintele Teofil Părăian – În ce mod ne putem apropia de Dumnezeu şi prin cântarea psaltică

0
16

– În ce mod ne putem apropia de Dumnezeu şi prin cântarea psaltică? Despre acest lucru se vorbeşte mai puţin în Pateric, considerându-se că această cântare nu implică o concentrare asupra textelor liturgice.

– În învăţăturile părinţilor duhovniceşti, de exemplu în scrierile Sfântului Petru Damaschin, avem afirmaţia că rugăciunea gândită (rugăciunea lăuntrică) este „desăvârşirea minţii”, iar cântarea este „leac al neputinţei”.

Biserica a primit cântarea ca pe un fel de divertisment, ca să zicem aşa. Oamenii se simt mai bine când cântă sau când aud cântându-se decât atunci când ar citi ceva sau când s-ar rosti ceva. Se simt mai bine conduşi către Dumnezeu pe aripile cântării. Noi zicem că şi îngerii din ceruri cântă. Ştim că la Naşterea Domnului au cântat îngerii: „Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună-voire!” (Luca 2, 14).

Însă pentru o anumită categorie de oameni, care sunt mai obişnuiţi cu slujba rostită, cu slujba citită, cu rugăciunea lăuntrică, se potriveşte şi rugăciunea aceasta, şi ei ocolesc cântarea, zicând că aceia care cântă se şi împrăştie mai mult.

În realitate, fiecare trebuie să se folosească de mijlocul care i se potriveşte lui. Noi la mănăstire şi cântăm, şi citim, şi rostim… mă rog, facem cum e rânduiala… şi nu zicem că atunci când cântăm ne împrăştiem, şi că atunci când nu cântăm, ne concentrăm.

În realitate, poţi să te concentrezi şi când cânţi, dacă ţii seama de text şi de cântare, şi poţi să te împrăştii şi când citeşti, dacă nu ţii seama de texte.

În Pateric într-adevăr este câte un loc în care se spune – chiar la AvvA Pamvo – cum s-a dus un frate din Pustie în Egipt şi a auzit acolo cântare de psalmi şi slujbe frumoase; şi s-a întors şi a zis: „Părinte, noi ne pierdem sufletul aici, în Pustie! Nici nu ştii ce frumos cântă cei din lume”. Şi-atunci părintele l-a apostrofat şi i-a spus: „Lasă, că-i mai bine ce facem noi, că aceia se împrăştie”.

Sunt nişte lucruri exagerate… şi în Pateric poţi să găseşti exagerări. Sunt nişte lucruri exagerate, pe care trebuie să le gândim în perspectiva noastră.

Dacă nouă ne place cântarea şi dacă ne plac slujbele cu cântare, nu pierdem nimic. Dacă vrem să avem rugăciunea lăuntrică şi necântată, putem s-o folosim şi pe aceasta, însă în rugăciunea noastră particulară. Important este să folosim ceea ce ne stă la îndemână.

Dacă Biserica a rânduit să fie slujbe cu cântare, să învăţăm să cântăm şi noi. Muzica psaltică e frumoasă… e cam pretenţioasă, dar e frumoasă. Noi în Ardeal avem şi muzică bisericească ardelenească, mai puţin pretenţioasă, care poate fi cântată mai uşor; fiecare regiune din ţara noastră are melodiile ei bisericeşti… Important este să ne încadrăm în condiţiile pe care le avem.

„Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei

 

Banner 2 la suta