Părintele Teofil Părăian – Când iubeşti pe cineva…

0
33

– Părintele Nicolae (Steinhardt) de la Rohia afirma, la un moment dat: „îl iubesc pe aproapele, dar nu sunt obligat să-l şi simpatizez”. Ce ne puteţi spune despre această afirmaţie?

– Dragă, iubirea faţă de aproapele este o datorie, este o poruncă. Nu ştiu cum s-ar putea nuanţa chestiunile astea. De obicei, când iubeşti pe cineva, îl ai şi aproape.

Zorica Laţcu are o poezie care arată ce-nseamnă să iubeşti pe cineva:

Te port în mine
de Zorica Laţcu

Te port în suflet, ca pe-un vas de preţ,
Ca pe-o comoară-nchisă cu peceţi,
Te port în trup, în sânii albi şi grei,
Cum poartă rodia sămânţa ei.
Te port în minte, ca pe-un imn sfinţit,
Un cântec vechi, cu crai din Răsărit.
Şi port la gât, nepreţuit şirag,
Strânsoarea cald-a braţului tău drag.

Te port în mine tainic, ca pe-un vis,
In cer înalt din noapte te-am închis.
Te port, lumină rumenă de zori,
Cum poartă florile mireasma lor.
Te port pe buze, ca pe-un fagur plin,
O poamă aurită de smochin,
Te port în braţe, horbote subţiri,
Mănunchi legat cu grijă, fir cu fir.
Cum poartă floarea rodul de cais,
Adânc te port în trupul meu şi-n vis.

Asta înseamnă iubirea!

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei