Părintele Teofil Părăian – Despre retragerea bunicilor la mănăstire

0
26

– O femeie mamă, care este la pensie, ce este mai bine să facă: să se retragă la o mănăstire, unde să trăiască numai în post şi rugăciune pentru copiii ei şi pentru ea, sau să stea pe lângă copii şi să-şi crească şi nepoţii, dar să se roage mai puţin?

– Dragă, eu cred că omul trebuie să fie angajat şi să se mântuiască în condiţiile lui; deci acea femeie nu trebuie să se ducă la mănăstire şi să nu se mai gândească la ce se întâmplă în urma ei.

Adevărul este că sunt oameni care-s aşa de doritori să-I slujească lui Dumnezeu în mănăstire, încât nu se mai pot angaja, nu mai pot rămâne în societatea în care au trăit în familia lor.

Dar cred că totuşi nu e firesc; firesc este să stai şi să-ţi creşti copiii şi nepoţii şi strănepoţii, pentru că la Cununie aşa se spune: „Să vadă ei pe fiii fiilor lor”.

Însă mai e ceva, şi anume sunt unii care pleacă la mănăstire fiindcă s-au săturat de lumea asta. Dumnezeu s-o odihnească pe mama, câteodată zicea: „Aşa m-am săturat de lumea asta!” Şi totuşi, nu s-a dus la mănăstire, a stat acolo să-şi vadă de familie şi de ce-a trebuit să facă.

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei