Părintele Iustin Pârvu:  Oamenii au fost salvarea mea

0
80

Dumneavoastră aţi fost în închisoare ani de zile. După ce aţi ieşit din închisoare a urmat „arestul la mănăstire, în chilie, (parcă aţi fost mai liber în închisoare decât în chilie), în care a trebuit să staţi zilnic, şi să primiţi atâţia oameni…

Eu m-am luat foarte mult cu oamenii. Domnule, asta a fost salvarea mea, la ieşirea din puşcărie, pentru că situaţia din puşcărie era una a celulei, iar aicea, ieşit afară, erau mult mai multe situaţii. Pentru că veneau şi buni şi răi, şi oameni cu credinţă şi oameni cu spionajul, şi care tebuia să-i întrevăd, pe fiecare individ în parte. Măi, ăsta e de bună credinţă sau nu e de bună credinţă…

Sigur că şi înaintea lui Dumnezeu am păcătuit de multe ori din cauza aceasta, pentru că îmi veneau uneori oameni care erau de bună credinţă şi eu credeam că sunt oameni periculoşi, dar ei nu erau!

Când auzeam că au fost în serviciul securităţii, era vorba de serviciul miliţiei sau în serviciul M.A.I.-ului, dintr-odata era… Adică primea o etithetă care nu era corectă întotdeauna!

Sigur că nu era corectă pentru că oamenii aceştia veneau cu nişte remuşcări şi voiau să găsească pe cineva cu care să comunice, asta era o încercare de salvare a lor şi uite că nu puteai să-i întinzi mâna pentru ca te temeai de întrebarea lui, de gândurile lui. Şi era foarte anevoios să găseşti puterea în tine în situaţia aceasta.

Adică omul era bun, în sfârşit, cu intenţii bune, şi el vroia să-şi găsească o reabilitare sufletească şi nu găsea o reabilitare! Şi era păcatul meu înaintea lui Dumnezeu!

Eu nu aveam curajul răspunderii unui bine pe care trebuia și să realizez în momentele grele!

Ei, sigur că, oamenii ăştia plecau foarte dezamăgiţi la un moment dat şi se gândeaţi ei: Măi, părinte, am venit şi noi şi ne-ntoarcem cu traista goală…

Pentru că cel care a avut o situaţie, un deţinut politic, să poarte sufletul lui, un adevăr aşa… Dar a dat Dumnezeu şi am început să nu mă mai tem, că ceea ce ei ştiau despre mine era în dosarele lor acolo, şi ştiau şi ce n-am gândit măcar, aşa că eu nu mai aveam nici o grijă, şi ei nu mai trimiteau la mine spioni, le mai trăgeam şi câte o înjurătură la telefon, şi spuneam, când vorbeam cu cineva din Constanţa, în una din zile, şi spunea: „măi, vezi că ascultă!” „sunt pe linie nişte măgari!” nu mai asculta. Stăteam liniştiţi şi nu le convenea!

“Cuvintele înţeleptului”,Părintele Iustin Pârvu. Editura Babel, Bacău, 2011.