Parabola despre fiul risipitor

0
63

Continuând să înveţe poporul, Iisus a mai spus o pildă din care vedem cât de mult îi iubeşte Dumnezeu pe oameni, chiar şi pe cei mai mari păcătoşi. El este gata să-i ierte şi să primească pe fiecare, care se apropie cu căinţă sinceră pentru păcatele săvârşite.

Un om avea doi fii. Într-o, zi cel mai mic i-a zis tatălui: „Tată, dă-mi partea din avere ce mi se cuvine”. El hotărâse să înceapă o viaţă independentă.

Tatăl a împărţit averea între fii. Mezinul şi-a luat partea şi a părăsit casa părintească, plecând într-o ţară îndepărtată. Acolo a început a petrece în desfătări şi plăceri, aşa încât a risipit repede toată averea.

Când acea ţară a fost lovită de o mare foamete, el a început a duce lipsuri. Ca să nu moară de foame, s-a angajat să pască porcii unui băştinaş şi era bucuros să-şi îndestuleze pântecele măcar cu roşcovele pe care le mâncau porcii, dar nimeni nu i le dădea.

În cele din urmă îşi aminti de tatăl său, zicând: „Câţi argaţi are tatăl meu şi toţi sunt îndestulaţi cu pâine, iar eu pier aici de foame. Mă voi duce la tatăl meu şi-i voi spune: „Tată, am greşit înaintea cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău, primește-mă ca pe unul din argaţii tăi”.

Fiul risipitor a lăsat ţara de pribegie şi s-a întors la tatăl său. Era încă departe când tatăl l-a văzut şi i s-a făcut milă de el. A alergat în întâmpinarea lui, l-a cuprins şi l-a sărutat.

Iar fiul îi spuse: „Tată, am greşit înaintea cerului şi înaintea ta şi nu mai sunt vrednic să mă numesc fiul tău”.

Tatăl a poruncit slugilor să-i dea haina şi încălţămintea cea mai bună, să-i pună pe deget un inel preţios şi să taie viţelul cel gras ca să facă ospăţ mare. „Căci acest fiu al meu mort era şi a înviat, zicea tatăl, pierdut era şi s-a găsit”.

Între timp, s-a întors de la câmp fiul mai mare, a auzit cântări şi veselie în casă. El a chemat pe o slugă şi a întrebat-o ce se întâmplă. „Fratele tău s-a întors şi tatăl tău a înjunghiat viţelul cel mai gras pentru că fiul i s-a întors viu şi sănătos” – i-a răspuns sluga.

Fiul mai mare s-a supărat şi nu voia să intre în casă. Tatăl îl ruga, iar el i-a răspuns: „De atâţia ani îţi slujesc şi niciodată n-am încălcat porunca ta, şi mie niciodată nu mi-ai dat un ied ca să mă veselesc cu prietenii mei. Dar când a venit acest fiu al tău, care ţi-a risipit averea, ai înjunghiat pentru el viţelul cel mai gras”.

Tatăl, însă, i-a răspuns: „Fiule, tu întotdeauna eşti cu mine şi toate ale mele, ale tale sunt. Trebuie să te veseleşti şi tu că fratele tău mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a găsit”.

Dumnezeu este Tatăl nostru Cel iubitor şi se bucură de fiecare păcătos care se pocăieşte. Această parabolă conţine şi un reproş adresat fariseilor înfumuraţi. Aceştia, asemeni fratelui mai mare, îi urau pe păcătoşii care-L urmau pe Hristos. (Luca 15, 11 – 32)

Biblia pentru copii- editată cu binecuvântarea Înalt Prea Sfințitului Vladimir, Mitropolitul Chișinăuui și al Întregii Moldove