Păcatul şi urâtul sau pierderea frumuseţii

0
268

frumusete1În mod logic constatăm că absenţa lui Dumnezeu generează fenomenul opus frumosului, urâtul. În viziunea creştină, aşa cum sfinţenia este termen sinonim parţial cu frumuseţea, tot aşa urâtul este sinonim cu păcatul.

Păcatul este înţeles ca o abatere de la ţintă. În cărţile istorice ale Vechiului Testament, păcatul este o încălcare a legilor lui Dumnezeu şi o injurie adusă Lui, iar în Noul Testament este o ofensă adusă lui Dumnezeu şi este privit mereu ca un act individual, de vinovăţie morală. De asemenea, este în permanenţă asociat morţii.

Urâtul apare instantaneu cu păcatul. ,,Iar femeii i-a zis: ,,voi înmulţi mereu necazurile tale’’(Facere 3,16). ,,Iată Adam s-a făcut ca unul dintre noi, cunoscând binele şi răul’’(Facere 3,22); ,,Blestemat va fi pământul pentru tine’’ (Facere 3,17); ,,spini şi pălămidă îţi vor da rod şi te vei hrăni cu iarba câmpului’’ (Facere 3,18). Păcatul strămoşesc îşi înrădăcinează urmările în structura fizico-spirituală a tuturor oamenilor. Păcatul strămoşesc a adus primilor oameni pierderea harului lui Dumnezeu, adică ruperea legăturii cu Dumnezeu, cu ei înşisi și cu lumea. Acest păcat a mai adus slăbirea chipului lui Dumnezeu în om, prin întunecarea în parte a puterilor sufletului și prin înclinarea mai mult spre rău decât spre bine. Mintea se mişcă greu, deosebeşte anevoie cele ce are de cunoscut și mai mult se depărtează decât se apropie de luminile curate ale Duhului. Ea nu mai vede decât anevoie pe Dumnezeu, priveşte mai mult spre lucrurile pieritoare, legate de viața trecătoare. Dar această slăbire nu înseamnă ştergerea sau stingerea completă a chipului lui Dumnezeu în om.

Omul n-a murit cu totul pentru cele dumnezeeşti. El s-a îmbolnăvit. Chipul lui Dumnezeu în el a slăbit. Prin păcatul stramoşesc, primii oameni au pierdut sfinţenia, curaţia și putinţa de a nu muri. Pierzând harul, ei au pierdut și roadele harului. Dacă ar fi ascultat porunca dumnezeiască, Adam și-ar fi asigurat, cu ajutorul lui Dumnezeu, putinţa de a nu muri, la care ar fi contribuit și pomul vieţii, de care nu s-a putut folosi, fiindcă a fost scos din Rai (Fac. III, 22).

Vladimir Lossky în Condiţiile binelui absolut spune: ,,răul fundamental este un rău moral, el rezidă din nerespectarea de către agent a rangului valorilor’’. Urâţenia păcatului cuprinde stricarea relaţiei omului cu Dumnezeu cu sine însuşi, cu natura înconjurătoare. Ele se arată îndată după păcat, răsfrângându-se asupra omului. Cu cât omul înaintează spre păcat, întunericul devine tot mai dens.

Arta a înţeles, de la romantism încoace urâtul ca un catalizator al frumosului. Referitor la aceasta Guillame d’Anvergne spune că varietatea sporeşte frumuseţea universală şi că urâtul este necesar frumuseţii.

Când urâtul ni se înfățişează, nu admirăm urâtul în sine, ci frumuseţea care ar fi putut să fie şi pe care construim în mintea noastră. Spiritul caută în mod instinctiv ceea ce este întreg, desăvârşit. Se creează o imediată relaţie de substiuţie.

Deşi amintită în toate studiile de estetică, noţiunea de urât a rămas în urmă ca explorare. Filosofia germană include urâtul în noţiunea de estetică. Orice estetică este obligată ca odată cu descrierea determinaţiilor pozitive ale frumosului să includă şi referiri la urât.

Urâtul a fost folosit ca tehnică în artă, arta contemporană ajungând să utilizeze multe dintre trăsăturile ce se înscriu în sfera urâtului. O criză a artei nu este datorată lipsei de artişti din acest domeniu, ci lipsei receptivităţii societăţii faţă de acest lucru. Ca atare, nu se poate vorbi de o criză în artă, ci mai bine zis, o lipsă de comunicare, a sensibilităţii, care nu se adaptează noilor valori. De aceea este nevoie în permanenţă de înnoirea sensibilităţii receptive. Muzica  preferă disonanţa, încordarea, atonalismul, dodecafonismul şi muzica aleatorie. Artele plastice aruncă peisajul, compoziţia şi armonia culorilor la o parte şi aduc în prim plan cubismul, frânturile etc., iar literatura face loc expresionismului, dadaismului, suprarealismului, literaturii absurdului, esteticii urâtului şi avangardismului. Urâtul în artă denotă o foarte mare tulburare în sufletul artistului, dar şi a societăţii în care trăieşte acesta. Pervertirea este din punct de vedere moral o răsturnare a valorilor pozitive și echivalează cu o alterare a conştiinţei morale. Urâtul mai apare în artă sub forma nesănătăţii mentale a obsesiilor a cinismului, a grosolăniei, josniciei, crimei, mizeriei.

Pentru ca o anumită creaţie artistică sau faptă umană să fie urâtă este necesar stigmatul păcatului. În Ortodoxie, imperfecţiunea, deformarea şi descompunerea cauzate de boală nu au relevanţa estetică. Urâtul păcatului provine din tendinţa omului  de a deveni dumnezeu, dar fără Dumnezeu.

Nonconcordanţa între înfăţişare frumoasă şi coordonatele moral-estetice ale unui om a fost înfăţişată într-un mod relevant de Nicolae Filimon în „Ciocoii vechi şi noi”. Dinu Păturică se înfăţişează cititorilor mai întâi ca un june de douăzeci şi doi de ani de ani cu ,,ochii negri, un nas drept cu vârful cam ridicat în sus’’, iar pe parcursul romanului el ia diverse atitudini şi măşti pe care le foloseşte în urcuşul lui pe scarea socială. Este când ,,tinerelul’’, când cufundatul în plăcari’’, când „evlavios închinător’’.

De asemenea, Nikolai Vasilievici Gogol construieşte în poemul său „Suflete moarte” o adevărată galerie de personaje ce se întrec în răutate şi în hidoşenie. Cicikov, personajul principal tranzacţionează suflete moarte cu personaje care treptat se descopere pe ele ca fiind moarte. Gogol suprapune în poemul său două tipuri de morţi. Moartea fizică a ţăranilor exploataţi de moşieri şi vânduţi de aceştia chiar şi după moartea lor pentru interese meschine şi moarte sufletească a moşierilor. Nastasia Petrovna ,,o babă cu ochii bulbucaţi ca o broască râioasă”, Sobakevici: ,,un urs de statură mijlocie”, Pliuşkin cu ,,bărbia care ieşea mult în afară, încât omul ca să nu și-o scuipe trebuia să și-o acopere mereu cu o batistă’’: ,,dar mai bătătoare la ochi era îmbrăcămintea lui, în nici un chip nu ţi-ai fi putut da seama din ce e făcut halatul lui’’.

Mari cunoscători ai sufletului omenesc s-au afundat în cutremurătoarele abisuri ale răului. Iadul nu este numai de origine religios-etică şi estetică. Noi ne aflăm în mijlocul răului şi a suferinţei, dar şi a urâtului. Ororile diformităţilor şi malformaţilor ale vulgarităţii, a hidoşeniei ne impresionează în forme nenumărate de la ipostaze pigmeice, până la acele uriaşe grimase cu care răutatea diabolică scrâşnind din dinţi.

Urâtul cel mai urât nu este acela care ne dezgustă în natură sub forma mlaştinilor, a copacilor schilodiţi, a şopârlelor, a salamandrelor, a monştrilor marini a maimuţelor şi reptilelor, el este egoismul care se manifestă în forme şi gesturi perfide şi frivole în rândurile şi cearcănelor suferinţei şi în crimă. Avem nevoie de frumuseţe ca de aer. Acolo unde frumuseţea este deteriorată avem de-a face cu urâţenie, cu boală, cu murdărie. Urâţenia din casă nu constă în faptul că am avea nemăturat pe jos sau că am mirosi a transpiraţie, ci urâtul stă în atmosfera duhovnicească irespirabilă pe care o găsim în casă. Pentru că avem inima urâtă, păcătoasă, de aceea nu putem vedea câtă frumuseţe imensă este în oameni şi în creaţia Sa. Cunoaştem acest iad destul de bine. El ne izbeşte simţurile sufleteşti şi pe cele trupeşti. Cel cu o structură sufletească mai rafinată suferă nespus din cauza lui căci brutalitatea şi vulgaritatea, descompunerea şi diformitatea şochează simţurile într-o mie de deghizări. ,,Lumea de azi este într-un proces continuu de urâțire. În noul imperiu al urâtului, frumosul este doar o amintire care abia mai pâlpâie sub marşul triumfal al unei lumi schilodite aflată in plină ofensivă. Omul frumos este ultimul strigăt de salvare, este ultima redută a umanităţii în lupta cu oceanul de neomenesc ce vine. Omul frumos este ultimul suspin hristic pentru o lume aflată in cădere definitivă”.

Mihai Parfeni

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Banner 2 la suta

LĂSAȚI UN MESAJ