Păcatele noastre, le vedem?

0
151

large– E păcatul o încercare? Sau e o boală?

– Zice Sfânta Scriptură: ”Unde s-a înmulțit păcatul, a prisosit harul” (Romani, 5, 20). Păcatele sunt bolile sufletului. Când ai o boală mergi la doctor și dacă dă Domnul, dacă priceperea doctorului e mare, dacă medicamentul e eficient și puterea ta fizică și morală e mare, te vindeci. Dar când ți-e frică de boală ca o încercare iminentă, mergi la Biserică; aici vei primi încurajarea că boala e o încercare, că duhul din fiecare poate domina orice boală, că omul s-a născut sănătos, bolile sunt consecința vieții incoerente, nesănătoase și că doar redescoperirea vieții curate, de când erai copil, poate să determine o amânare a bolii, a durerii, a morții. Apoi, dacă vindeci sufletul, trupul se vindecă de la sine. Sufletul e ca vinul dintr-un vas de lut. Dacă vinul e bun, interesul celorlalți pentru vasul în care se păstrează acesta sporește.

– A evoluat lumea, au evoluat spiritele. A evoluat și înțelesul de păcat?

Păcatul e păcat în orice vreme, oriunde în lume. Unde e omul este și păcatul. Dar și iertarea. Dumnezeu nu lasă omul de izbeliște.

– De ce este importantă spovedania pentru creștin?

– Prin spovedanie omul devine conștient de sine, știe care îi sunt limitele și calitățile. La spovedanie, spunea un Sfânt Părinte, omul se află față cu mama noastră, a tuturor, cu Maica Domnului și îi spune ce a făcut rău și e îl iartă sau îl ceartă părintește…!. Iar un părinte, dacă recunoști tot, dacă spui tot, te iartă, te sprijină. Sufletul nespovedit miroase urât.

– Oamenii noștri sunt tentați mereu să-i judece pe semenii lor cu măsura cea mare și să se judece pe sine cu măsura cea mică. E vorba de paiul și bârna din ochi, evident. Părinte, ce este mai greu, să vedem un înger, sau să ne vedem păcatele? Cât de greu este păcatul invidiei, al pizmei, al judecății false?

– Spun Sfinții Părinți că mai mare putere este de a vedea păcatele, decât să înviezi morții. De unul ca acesta se înfricoșează demonii, că poți avea toate virtuțile, dar dacă nu ai smerenie, nu-ți sunt de folos. Noi dacă nu trăim în Duhul, nu avem cum să ne vedem păcatele, nici cum să-l iubim pe aproapele ca să nu-l mai judecăm. De aceea astăzi este foarte multă dezbinare, pentru că trăim numai în poftele acestei lumi și nici nu mai conștientizăm cât de departe suntem de Evanghelie. Pentru că dacă am conștientiza cu adevărat, ne-ar durea sufletul mai mult pentru bârna noastră decât pentru paiul fratelui.

Dezbinarea, invidia arată puțina noastră dragoste către Dumnezeu, căci dacă l-aș iubi pe Dumnezeu m-ar întrista așa de tare păcatul meu, cât de mic ar fi, încât mintea mea nu mai poate fi ațintită către greșelile fratelui. Cel ce judecă pe aproapele nu se poate îndrepta pe sine, pentru că el este concentrat asupra greșelilor celuilalt. Când începem să ne vedem mai mult păcatele noastre decât pe ale fratelui, atunci înseamnă că am mai sporit un pic. Cel care judecă este plin de îngâmfare, pentru că el crede că faptele lui bune le-a făcut prin puterile sale iar nu prin harul lui Dumnezeu; unul ca acesta disprețuiește ajutorul lui Dumnezeu. Dumnezeu Însuși se luptă cu cel ce-l judecă pe fratele, dându-i har și bucurii celui ce este judecat, chiar dacă nu ar avea vreo faptă vrednică de aceasta.

– Care sunt piedicile în calea mântuirii omului? Cum pot fi acestea depășite?

– Nu este altă piedică decât numai voia omului cea stricată. Iar dacă cuiva i se pare că are voie bună și nu sporește, înseamnă că voia aceasta a lui este pătimașă. Căci se poate să dorim faptele cele bune cu patimă, cu mândrie. Văzând ce multe sunt uneltirile vrăjmașului, l-a întrebat Sf. Antonie pe Dumnezeu: Cine poate să se mântuiască? La care Domnul a răspuns: Smerenia este singura care poate să treacă de toate cursele vrăjmașului.

– Cât de adâncă este prăpastia dintre smerenie și mândrie?

– Smerenia este haina dumnezeirii, iar mândria este haina diavolului. Pe care o îmbrăcăm, aceluia ne asemănăm. Iar lucru interesant este faptul că atât de departe fiind una de alta, omul poate într-o clipită să alunece sin smerenie în mândrie.

”Cu părintele Iustin Pârvu despre smerenie, moarte, jertfă și iubire”, Adrian Alui Gheorghe

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ