Osana Luminii – Vinul

0
35

(1947)

Îmi strâng durerea-n inimă, ca-n teasc.
Din ea, mustind, poemele se nasc;
Şi fierbe mustu-n clocot rubiniu,
În buţi cu cerc de fier de-abia-l mai ţiu.

S-a limpezit apoi în căni de lut
Şi locul de mireasmă s-a umplut.
Ulcelele-nflorite îl cuprind
În smalţul lor… şi mâinile se-ntind

Să ia din rodul viei… Dar ce vreţi,
Voi, buze întinate, voi ochi beţi?
Voi de-n-zadar aţi ars şi-aţi însetat,
Că nu veţi bea din vinul meu curat.

Să spumege poemul lucitor
Din strofele cu flori în smalţul lor,
Să-l duc la Cina Domnului în dar,
Să stea-n potir, pe masa din Altar.

Atunci din rănile lui Dumnezeu
Va curge sânge sfânt în vinul meu.
E clipa jertfei. Voi cei luminaţi,
Voi cei desăvârşiţi, luaţi, mâncaţi.

Cei ţintuiţi pe cruci şi traşi pe roţi,
Cu sete, beţi dintru acesta toţi.

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia