Osana Luminii – Spovedanie

0
45

(1947)

Doamne, dintr-a inimii prisacă,
Dorurile-n roi spre Tine pleacă.
Lungă-i calea foarte, pân´ la Tine…
Cum s-o afle bietele-mi albine?

Fac popas în ierburi înflorite,
Spornic sug dulceaţă din ispite
Şi să bea din floare dacă-ncearcă
Aripa de pulbere şi-o-ncarcă.

Din măceş, din crini, din mătrăgună,
Mirul florilor în stup l-adună.
Mustul dulce-luminos le-mbată.
Au uitat spre Tine drumul, Tată!

Ca mărgăritarele-n şiraguri,
Lin s-aşează faguri lângâ faguri.
Doamne, într-a inimii prisacă,
Dorurile ceară or să-ţi facă

Şi din ceară Ţi-oi aprinde Ţie,
Mâine, la vecernie, făclie.

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia