Osana Luminii – Sonet

0
30

(1947)

Ne-am pomenit în plină primăvară:
Din cer lumina picură, ca mierea,
Coboară peste câmpuri tămâierea
Din ruga cald-a vântului de seară.

Din clopote de floare, Învierea
Răsună-n zvonuri de mireasmă rară
Şi păsările toate se-mbătară
De cântece, mai dulci ca mângâierea.

În leagăn alb de ramuri înflorite,
Va creşte rodul plin de desfâtare,
Ci-n suflet, gheţurile nu-s topite

Şi tot mai urlă vântul de pierzare,
De patimi, peste duhuri pustiite …
În van stă, Doamne, Jertfa pe altare?

„Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia

 

Baner asculta RJS