Osana Luminii – Primăvara mea

0
39

(1947)

Crescut-au ghiocei în fulgi de nea?…
Atât de albă-i primăvara mea!

Mi-i sufletul de patimi neatins
Şi cerul floare peste el a nins;

Aleasă floare de mătăsuri moi
A nins în noapte peste pomii goi

Şi i-a-nvelit în borangic uşor.
A prins o boare, caldă ca un dor,

S-adie rar miresmele din Rai.
Al fluturilor măiestrit alai

A curs în suflet, liniştit şi blând,
Pe căi de taină, din adânc de gâng.

Şi sus, deasupra albei năluciri,
Pluteşte raza sfintelor iubiri.

Dă primăverii-n duhul meu lumini
Şi se răsfrânge-n ochii tăi senini.

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia