Osana Luminii – Pâine

0
32

(1947)

În trup curat de Maică nenuntită,
Crescu sfânt trupul Tău din har ceresc,

Precum din ploaie şi din raze cresc
Mănoase spice-n ţarina rodită.

Şi, ca un bob de grâu dumnezeiesc,
Te-ai măcinat în ura cea cumplită

Şi-ai hărăzit fiinţa Ta zdrobită,
Acelor mulţi, cari veşnic flămânzesc.

Smeriţi, cu slabe mâini nesăţioase,
În ruga lor din veci Te-au aşteptat,

Cerşind mereu fărâme luminoase.
Cu sânge şi cu lacrimi frământat,

În focul dragostei Te-ai copt, Hristoase,
Şi spre viaţă veşnică Te-ai dat.

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia