Osana Luminii – Maică fericită

0
32

(1947)

Ai vrea să-L aibi o clipă pentru Tine,
Şi L-ai luat pe Fiul Sfânt la sân,
Uşor L-ai dus în câmp, să doarmă-n fân,
Iar Tu-n genunchi veghezi între sulfine.

Aş vrea să ştiu, ce dragoste-i mai tare
În ochii tăi de Maică fericită?
Te uiţi la Prunc cu faţa-nvăluită
De-atâta foc de multă închinare!

Dar buzele, cu floarea lor cerească,
Par că şoptesc cuvintele de-alint,
Cu sunet de cleştar, cu viers de-argint,
Cum numai mame ştiu să le şoptească.

Aşa cum stai plecată peste Dânsul,
În veghea Ta, uimită de minune,
Laşi mâinile sub văl să se-mpreune
Şi genele să Şi le ude plânsul.

În gândul meu lumina Ta răsare
Şi preamăresc pe vechiul iconar,
Care-a ştiut, primind din ceruri har,
Să nu dezlege taina Ta cea mare.

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia