Osana Luminii – Lumină

0
29

(1947)

Cu raza, baţi din veci aceeaşi cale,
Cum vii din nesfârsit înspre-nserări
În umbra noastră faci din nou cărări,
Să Te primim cu zvon de osanale.

Te dăruieşti, cu rodul toamnei Tale,
Doar celor care plâng în aşteptări,
Aluneci lin, căzând din zări în zări
Spre duhuri care ştiu să fie goale.

Tu treci mereu în neguri nesfârşite
Să biruieşti amurgul prin Calvar
Şi-n taina frumuseţii negrăite,

Te naşti de sus în foc de raze iar,
Ca să-mplineşti minuni făgăduite,
Lumină Tu, nespus de mare har!

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia