Osana Luminii – Intrarea în Biserică

0
30

(1947)

Aşa Te vede duhul meu, Stăpână:
Te duce Ana, Maica-Ta de mână.

Cum urci cu paşi mărunţi pe sfânta scară,
În ochi porţi cerul nopţilor de vară

Şi părul Tău e caer de lumină.
Smerit în rugă, trupul mic se-nclină

Şi faţa de copil aşteaptă harul.
Ca să-Şi picteze slava, iconarul,

Topit-a-n flăcări vechea lui comoară,
A prefăcut-o-n pulbere uşoară

Şi pata de argint a hainei Tale,
A încrustat-o-n raze ca în zale.

În juru-Şi focul curge, ca o apă.
Cu frăgezimi de mugur care crapă,

Mânuţa poartă lujerul de floare,
Iar Sfântul Duh, în fâlfâiri uşoare,

Cu vraja curăţiei şi a milei,
S-a aşezat pe umărul copilei.

Din norii albi şi moi ai înălţimii,
Cuminţi, Îţi ies în cale Heruvimii.

În cuviinţă mare, iconarul
Cu fir de-arnici a-ncondeiat chenarul,

Iar sus de tot, pe cea din urmă treaptă,
Potirul sfânt al jertfelor Te-aşteaptă.

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia