Osana Luminii – Bucurie

0
29

(1947)

Ca sufletul de schimnic în pustie,
Adânc pătrund în tine, Bucurie!

Străbat încet cărările deşarte,
Încolo, înspre miezul tău, departe.

Mă biciuieşte vântul Tău fierbinte,
Rupând bucăţi din slabele-mi veşminte;

Mă bate soarele cu raze grele
Şi seceta-mi brăzdează cute-n piele;

Mi-a ars dogoarea frigurilor chipul,
M-a fript la tălpi cu foc uscat nisipul.

Ca sufletul de schimnic în pustie,
Petrec adânc în tine, Bucurie!

Când lutul meu se mistuie-n dogoare,
În duh trimiţi mireasmă de răcoare.

Când sufletul mi-e foc fără prihană,
Îl potoleşti cu ploile de mană…

Când buzele îmi tremură, uscate,
În duh reverşi cuvinte luminate;

Şi când de sete sufletul îmi moare,
Şâşnesc din Tine tainice izvoare.

Ca sufletul de schimnic în pustie,
Te preamăresc, Izvor de bucurie!

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia