Orice acţiune, oricare gând sau simţământ ne transformă

0
187

f086eb91a2d4034aca244839755f5c16

Orice acţiune, oricare gând sau simţământ, contribue la formarea intelectului, sensibilităţii şi obiceiurilor şi va exercita asupra vieţii noastre viitoare o influenţă de neînlăturat. Caracterul este supus în felul acesta unor transformări permanente, se îndreaptă sau se înrăutăţeşte, are urcări sau căderi.

„În viaţa mea n-a existat nebunie sau greşeală, — a spus mister Ruskin, — care să nu se fi ridicat împotriva mea, răpindu-mi bucurii, prejudiciind bunurilor, vederilor şi judecăţii mele. Dar fiecare strădanie anterioară, gesturile cele mai mai însemnate de bunătate şi dreptate îmi sunt astăzi de folos şi de ajutor, pentru arta şi gândirea mea”(„Queen of the Air”, pag. 127.)

Legea mecanică, după care cauza şi efectul sunt egale, se adevereşte şi în morală. Influenţa şi efectele faptelor se manifestează întocmai ca şi cele rele. Ba mai mult. Exemplul produce efecte similare şi asupra celor din jur.

Omul nu este însă făurit, pe cât este făuritorul împrejurărilor şi datorită voinţei sale libere, poate să facă astfel încât să predomine mai de grabă binele. „Nimeni nu-mi poate face rău, decât eu însumi”, spunea Saint Bernard. „Durerea pe care o resimt, o port cu mine şi în realitate nu sufăr niciodată decât din propria mea vină”.

Formarea caracterului cere însă străduinţe grele. Pentru a reuşi este necesar un permanent autocontrol, autoeducaţie şi supraveghere de sine. Se poate întâmpla să ai îndoieli, piedeci şi prăbuşiri în cale. Numeroase tentaţii şi greutăţi vor trebui să fie înfrânte. Dacă ai însă suflet şi inimă tare, nu trebue să te îndoeşti că vei învinge în cele din urmă. Însăşi străduinţa de a înainta şi de a atinge o ţintă superioară îţi dă curaj şi putere. Şi chiar dacă nu atingem ţinta, devenim totuşi mai buni prin simpla noastră strădanie.

Orice om, îndrumat de luminoasele exemple ale înaintaşilor, ale celor mai nobile fiinţe omeneşti, nu este numai îndreptăţit, ci chiar şi obligat să tindă la perfectarea absolută a caracterului. Oamenii nu trebue să tindă să devină mai bogaţi în bunuri lumeşti, ci sufleteşti; să nu caute situaţii lumeşti înalte, şi deplină onorabilitate, să nu fie cei mai inteligenţi, ci cei mai virtuoşi, nu cei mai puternici şi influenţi, ci cei mai iubitori de adevăr, sinceritate şi cinste.

A fost caracteristic pentru prinţul consort Albert al Angliei — un bărbat cu suflet curat care, prin firea sa dreaptă şi bună, influenţa hotărâtor asupra celor din jur — când a hotărît în legătură cu donarea premiului anual la colegiul „Wellington”, ca el să nu fie dat celui mai cuminte sau mai învăţat copil şi nici celui mai punctual, mai silitor sau mai inteligent, ci celui mai nobil elev, aceluia care prin firea sa promitea să devină un bărbat cu vederi largi şi inimă generoasă.

„Fii om de caracter!…”, Samuel Smiles. Ediția a II-a , CUGETAREA, București