Omul care insala si rasplata lui

0
126

 


Cu mult timp în urmă, a trăit un boier tare bun. Într-o zi, l-a chemat la el pe un ţăran şi i-a spus:
– Uite, omule, fiindcă ştiu că familia ta o duce destul de greu, vreau să te ajut. Iţi dau de muncă şi te plătesc foarte bine. Vrei să lucrezi pentru mine?
– Sigur, boierule, a răspuns omul bucuros, ce trebuie să fac?
– Să-mi construieşti o casă, la marginea pădurii.
Ţăranul a plecat bucuros şi, chiar din acea zi, s-a apucat de treabă. Boierul îi dădea bani pentru tot ce trebuia să cumpere. Însă omul ce şi-a spus? „E, şi aşa nu mă vede, ce-ar fi să-l înşel?!”
Şi, în loc să facă totul aşa cum ar fi trebuit, a început să cumpere lucruri ieftine şi proaste şi să cheltuiască banii ce îi rămâneau. Când a terminat, casa arăta tare frumos pe dinafară, dar ţăranul ştia că n-o făcuse bine şi că, destul de repede, ea se va strica. Când i-a arătat casa boierului, acesta i-a spus: – Fiindcă ştiu că tu şi familia ta locuiţi într-o cocioabă mică, îţi fac cadou această casă. De-aia te-am lăsat pe tine să o construieşti şi ţi-am spus acum, la sfârşit, tocmai pentru ca bucuria voastră să fie mai mare.

Acum şi-a dat seama omul de greşeala sa. A vrut să-l înşele pe altul şi, de fapt, singur s-a înşelat. Dacă ar fi fost cinstit şi şi-ar fi văzut de treabă, şi-ar fi făcut un bine lui şi familiei sale. Acum, însă, părerile de rău nu mai puteau îndrepta nimic. În sinea lui, omul s-a jurat să nu mai înşele niciodată pe nimeni.

„După cum ne purtăm noi cu aproapele, aşa se va purta Dumnezeu cu noi.”

Dumnezeu ne da exact cat oferim si fiecare om culege ceea ce seamana. Exista o lege nescrisa  care spune ca pentru a primi fericire, pace, iubire si prietenie, trebuie sa fim fericiti, pasnici, iubitori si sa oferim prietenie. Atunci cand inselam si ne facem partasi la o fapta rea, suntem in afara cursului firesc al legii dumnezeiesti. Ne dorim sa avem parte de bine, de succes si de bucurii, desi viata ne da uneori  lamai, pelin, sau licori amare. Din lamai putem face limonada, iar din bube, mucegaiuri si noroi (cum spune poetul) putem scoate comori. Perlele cele mai de pret stau ascunse in adancul marii si sunt inchise in cochilia unei scoici, acul sta ascuns in carul cu fan, dar pentru a-l descoperi trebuie truda si rabdare si perseverenta.  Omul din plida care a inselat si la urma a fost el cel inselat de gandurile sale, si-a facut parte din ceea ce a daruit. De aceea sa fim mereu atenti la gandurile noastre, la partea de balanta spre care inclinam: spre bine, ori spre rau. De acea parte  atarna fericirea noastra si a celor dragi noua.

 

Ionela Moldovanu

[pro_ad_display_adzone id="95017"]