Oglinda lumii. O nouă Istorie a Artei – Rinoceri şi cai în peştera Chauvet

0
107

rupestruPicturi reprezentând rinoceri şi cai în peştera Chauvet, sudul Franţei, cea 28.888 î.H. Cele mai timpurii picturi cunoscute din lume afişează un limbaj grafic sigur pe sine şi într-adevăr sofisticat. Desenele în cărbune ce suprapun capete de cai şi bizoni sunt caracteristice tradiţiei ce a continuat în vestul Europei pentru 18.000 de ani.

Scena cu doi rinoceri înfruntându-se este mai puţin obişnuită deoarece se întâmplă rar ca figurile din arta rupestră să interacţioneze. Rinocerii au dispărut din Europa prin 10.000 î.H., probabil ca rezultat al vânării lor de către oameni.

Încă din 1879, Maria de Sautola, în vârstă de 7 ani, însoţindu-şi tatăl căutător de comori în interiorul peşterii din Altamira, Spania, a avut norocul să-şi ridice privirea spre tavanul luminat de torţă în timp ce tatăl săpa după comori îngropate în podea. „Mira, papa, bueyes!”

Exclamaţia ei uimită de recunoaştere — Uite, tată, bivoli! — a fost treptat preluată, uneori cu reţineri, de autorităţi sceptice pe măsură ce devenea evident că aceste îndelung ascunse imagini de animale eterice împingeau scala timpului picturii cu mult înainte de datele atestate anterior.

În timp ce artiştii secolului al XX-lea îşi creau răspunsurile radicale la modernitate, deschiderea altor complexe subterane în nordul Spaniei şi sudul Franţei a declanşat o adevărată revoluţie în conştientizarea trecutului artei. Acea revoluţie este încă în desfăşurare.

Se crede că peşteri precum Altamira şi Lascaux (cel mai celebru sit paleolitic din Franţa) au fost pictate după 17.000 î.H. Dar analiza cu carbon 14 (radioactiv) a picturilor rupestre din altă peşteră franceză, cea de la Chauvet, descoperită de-abia în 1994, a adăugat încă 10.000 de ani de preistorie tradiţiei picturii. Acum pare aproape la fel de veche ca practica sculpturii figurative.

Dincolo de această ameţitoare, de neconceput distanţă de 30.000 de ani, siguranţa picturilor de la Chauvet iese în evidenţă printr-o mare putere de a capta imaginaţia, în ciuda faptului că, precum în cazul celor mai multe picturi rupestre, majoritatea dintre noi nu le putem vedea decât în fotografii şi simulări.

Cum vedeau aceşti pictori, cum simţeau energiile din aceste animale sălbatice! Sau, cum s-a exprimat Picasso după ce a vizitat Lascaux în 1940, „Nu am învăţat nimic!”.

Procedee grafice, precum fluctuaţia greutăţii unei linii folosite pentru a sugera avântul trupului unui rinocer, rezonează imediat în imaginaţia modernă. Umbrele sugerează modelajul corpurilor, ca şi cum aceşti stilişti, precum cei din Grecia clasică sau din Italia secolului al XIII-lea, ar fi imitat aspectul sculpturilor în relief. Există chiar şi indiciul unei perspective în contorsionarea şi suprapunerea capetelor şi membrelor.

rupestra

“Oglinda lumii. O nouă Istorie a Artei”, Julian Bell, Editura VELLANT