Ocolul Pământului în 80 de minuni – Partenonul, Atena

0
187

The marbles were created for the Parthenon in Athens

Partenonul este unul dintre cele mai sugestive temple din lume, simbol al Atenei şi al marii ei civilizaţii, opusă exaltării forţei fizice tipic spartane. Templul, consacrat zeiţei Athena Parthenos, a fost înălţat pe acropola ateniană între anii 447-438 î.Hr., la comanda lui Pericle după proiectul arhitecţilor Ictinos şi Callicrates.

Acropole era partea cea mai înaltă a colinei din oraş. Locuit încă din Neolitic, dealul s-a transformat progresiv în zonă sacră odată cu construirea diverselor temple, dintre care cel mai important era însuşi Partenonul închinat zeiţei „Fecioare” (semnificaţie a termenului parthenos), zeiţa protectoare a oraşului.

Excepţională realizare în stil doric, Partenonul se compune din câte şaptesprezece coloane înşirate pe laturile lungi ale construcţiei şi câte opt pe laturile scurte sau faţade. Decoraţiunile sculpturale au fost proiectate de Fidias, inclusiv statuia Atenei Parthenos care, din păcate, s-a pierdut.

Faptul că mâna maestrului a fost prezentă în proiectul arhitectonic este evident nu numai din izvoarele istorice. Edificiul este construit cu sensibilitatea proprie sculptorului. Deţine multe părţi figurative din care se pot extrage multe elemente ale stilului şi concepţiei lui estetice care s-au format în perioada de maximă splendoare artistică a Atenei.

Nimic nu era imposibil pentru acest maestru al dălţii. Măiestria i se dovedea tocmai în capacitatea de a exprima verosimil, deci la cel mai înalt grad de naturaleţe, tot ce reprezenta şi modela.

poza 2

În acest detaliu se observă frize care împodobeau metopele Partenonului, care sunt astăzi în mare parte păstrate la British Museum, Londra. Din marea friză lungă de 152 de metri care decora zidurile exterioare prea puţin se mai păstrează astăzi.

Licărirea care luminează o statuie creează numeroase treceri de clarobscur care dau operelor şi un aspect pictoric, în afara celui plastic. Aceasta a fost marea intuiţie a lui Fidias: să folosească lumina şi umbrele create de aceasta ca să „picteze” statui.

Această tehnică este evidenţiată în mod special în fragmentul cu cele trei zeiţe – Hestia, Diona şi Afrodita – care asistă la naşterea Atenei din capul lui Zeus. Se adaugă şi perfecţiunea cu care este sculptată îmbrăcămintea minuţios potrivită pe siluete (nu degeaba se vorbeşte despre efectul „veşminte ude”), aşternută cu multe pliuri care creează efecte de clarobscur deosebit de fine şi de calibrate.

În afara faptului că de-a lungul secolelor Partenonul a fost admirat pentru caracteristicile lui artistice, a fost şi o pradă râvnită de popoarele invadatoare. Astfel, a fost transformat în biserică creştină, apoi în moschee, după ce Grecia a fost cucerită de turcii otomani.

caption-the-parthenon-atop-the-acropolis_96153-1440x900

Aceştia au folosit templul ca depozit de arme şi muniţie. În 1687, când oraşul a fost asediat de veneţieni, templul a fost lovit de o salvă de tun care practic l-a distrus. Ulterior s-a lucrat la reconstituirea părţilor rămase în picioare, însă restructurarea templului a fost parţială: de exemplu, Partenonului îi lipsesc multe elemente sculpturale pe care englezii, prin lordul Elgin, le-au cumpărat de la turci la începutul secolului XIX şi pe care le-au transportat la Londra, unde sunt şi astăzi păstrate în British Museum.

Nici astăzi nu este încheiată disputa dintre guvernul grec şi cel britanic pentru restituirea bucăţilor din Partenon (aşa-numitele marmuri Elgin). Sculpturile acestui edificiu extraordinar reprezintă unul dintre cele mai mari tezaure din lume şi faptul că înfăţişează geniul estetic al Antichităţii, model pentru multe civilizaţii ulterioare celei ateniene, justifică, după părerea englezilor, păstrarea lor la British Museum. Disputa este încă deschisă, însă Partenonul, chiar lipsit de sculpturi, rămâne o capodoperă de neratat.

poza 3

Ocolul Pământului în 80 de minuni, Destinaţii de vis pe cinci continente, Ed. Litera

LĂSAȚI UN MESAJ