Ocolul Pământului în 80 de minuni – Alhambra Granada, Spania

0
19

Numele derivă din arabul Qalaat-al-Hamra, respectiv „fortăreaţa roşie”. Alhambra, complex arhitectural în stil maur construit de ultimii principi musulmani ai Spaniei (secolele XIII-XIV) pe ruinele unei citadele preexistente, se înalţă pe o colină ce domină Granada.

Văzută din exterior, apare astăzi ca o citadelă austeră, înconjurată de ziduri care ascund un microcosmos de poveste, demn de un sultan arab. Ar trebui să se afişeze pe partea exterioară a zidurilor Alhambrei inscripţia arabă „Nimic nu-i mai plin de cruzime decât să fii orb la Granada”. Şi, odată intraţi, se înţelege bine de ce.

Aici, în mod excepţional, se mai găsesc intacte unele părţi din Alcazaba, fortăreaţa construită în secolul XI, completată şi întărită ulterior în timpul domniei Iul Muhammad I Ibn al-Ahmar, fondatorul dinastiei Nasrizilor. Înconjurat dc ziduri, palatul e alcătuit din două complexe, articulate în jurul a două curţi perpen­diculare una pe alta.

Succesorii lui Muhammad I, Yusuf I şi Muhammad V, au comandat Patio de los Arrayanes (Curtea Afinilor) din seco­lul XIV. Curtea îşi ia numele de la două garduri vii lungi care mărginesc porticu­rile din marmură ce înconjoară bazinul de apă. De aici se ajungea în grădinile bogate, cu 160 de specii de plante, în logiile de recreere, la fântânile cu jocuri de apă.

Operă a suveranilor succesivi sunt băile regale, în ale căror încăperi cu par­doseli de marmură şi tavane unde se des­chid ferestre în formă de stea se întâl­neau politicieni şi diplomaţi. Patio de los Leones, înconjurat de un portic cu coloane, îşi ia numele de la cei doisprezece lei din alabastru care susţin fântâna din centru, în jurul el se aflau apartamen­tele sultanului şi zona rezervată femeilor. Curtea Haremului este, din păcate, foarte distrusă, însă Sala Regilor îşi păstrează farmecul şi este împărţită în cinci spaţii de arcade mari din calcar, fastuos decorate.

Vă iau graiul decoraţiunile pereţilor şi ale tavanelor boltite care, amestecând ornamentele cu sculpturi, picturi sau dăltuiri în materiale diferite cum ar fi lemnul, cărămida, marmura, ceramica şi piatra, reproduc dantelării petrifi- cate şi motive decorative în stil maur.

Decoraţiunile au un aer abstract fiindcă religia islamică interzice arta figurativă! astfel se înlănţuie repetitiv motive florale şi geometrice, dar şi versuri splendide din Coran lucrate în caractere cufice, cizelate cu iscusinţă în stuc şi piatră.

Cu monocromia pastel a stucaturi­lor alternează porţiuni pictate în culori vii şi cu azulejos (plăcuţe dc ceramică smălţuită), plăcile care ornamentează pereţii culoare­lor, ale saloanelor şi ale băilor.

Cu adevărat spectaculoase sunt şi stalactitele lucrate pe anumite arcade şi plafoane: dacă le priviţi, aveţi impresia că vă aflaţi în faţa unui fagure, cu con­traste de lumini şi umbre.
La Alhambra, distrusă după Reconquista spaniolă din 1492, în 1526 împăratul Sfântului Imperiu Roman şi rege al Spaniei Carol V a vrut să adauge un palat în stil renascentist, cu un plan deosebit: un patio circular de 42 de metri diametru, înconjurat de impunătoare coloane de marmură şi înscris într-un pătrat impo­zant. în contrast cu atmosfera de O mie şi una de nopţi a fostei reşedinţe regale, palatul este astăzi sediul Museo dell’Alhambra.

După perioade întunecate în care a fost m lăsat în paragină, domeniul fortăreaţă a fost readus la vechea splendoare şi încăperile lui au fost vizitate de personaje celebre, de la Richard Ford la Washington Irving, care chiar a locuit aici câteva luni.

Circa trei ani mai târziu scriitorul american a creat una dintre cele mai cunoscute opere ale sale – Alhambra, o carte care transmite toată vraja atmosferei maure, contopind legende cu evenimente documentate istoric şi dând posibilitatea cititorului să guste ambianţa magică şi fascinantă pe care a trăit-o autorul în timpul şederii sale în vechea fortăreaţă.

Ocolul Pământului în 80 de minuni, Destinaţii de vis pe cinci continente, Editura Litera