Obârşia valorilor

0
41

Cu veacuri în urmă Aristotel spunea că scopul educaţiei este acela de a-i face pe elevi să le placă sau să le displacă ceea ce trebuie. Există anumite lucruri ce se cuvi­ne să ne placă, şi ele constituie valorile ce rămân pururea valabile.

Se pune întrebarea: Care e obârşia acelor valori? De unde se ivesc valorile?

Sunt unii ce cred că nu există nici un fel de valori; aceştia sunt oamenii care, cum zicea Oscar Wilde, cunosc preţul a toate şi valoarea a nimic. Necazul este că aceş­ti oameni ce cred că nu există valori compară mereu lucrurile. Ei cred în bun, mai bun, cel mai bun. Cum putem şti că un lucru e mai bun decât altul dacă nu avem ideea de „cel mai bun”? Dacă nu există valori absolute, de unde vine ideea de „cel mai bun”?

C.S. Lewis, marele ateu oxfordian ce a aflat calea întoarcerii la Hristos, spunea: „Argumentul meu împotriva lui Dumnezeu era acela că universul părea atât de crud şi nedrept. Dar de unde aveam eu ideea de drept şi nedrept? Omul nu numeşte o linie „strâmbă” dacă nu are o oarecare idee despre linia dreaptă. Cu ce anume comparam universul când îl numeam nedrept?” Astfel şi-a dat seama că însăşi ideea de valoare sau dreptate trebuia să vină de la Dumnezeu, pe Care el încerca să-L tăgăduiască.

Există într-adevăr un simţ al valorii morale în noi. El face parte din chipul lui Dumnezeu în noi.

Vitamine duhovnicești pentru întărirea sufletului. Zi de zi cu Hristos de-a lungul anului bisericesc, Anthony M. Coniaris