Oare este cineva ce nu a gustat din paharul dezamăgirii?

0
211

dezamagire

Dezamăgirile uneori, dor?
Dezamăgirile sunt ale sufletului – nor?
Dezamăgirile ne sting candela luminii interioare?
Dezamăgirile sunt aripile deznădejdii, tristeții apăsătoare,
Ce ne-nvăluie în sufocante îmbrățișări,
Ce ne umplu sufletul de dureroase stări?

Dezamăgirile alungă din suflet bucuria?
Dezamăgirile alungă din suflet armonia?
Dezamăgirile alungă din suflet încrederea?
Dezamăgirile alungă din suflet pacea, liniștea?

Dezamăgirile te dor uneori atât de tare,
Încât nu mai crezi în a sufletului vindecare?
Nu mai crezi că poți ierta tot ce te-a rănit,
Tot ce aproapele, urât și rău ți-a pricinuit?

Răspunsul meu, sincer, la aceste întrebări e afirmativ.
Dezamăgirile mi-au ținut de multe ori sufletul, captiv:
În lanțurile tristeții sfâșietoare,
În lanțurile tristeții ce doare,
În lanțurile neputinței, necredinței,
În lanțurile împietririi, îndiferenței,
În lanțurile necomuniunii, tăcerii,
În lanțurile nelucrării, nepăsării.

Am fost dezamăgită de multe ori și de mine însămi.
Am fost dezamăgită de ale mele, multe slăbiciuni.
Am fost dezamăgită când vise frumoase am abandonat.
Am fost dezamăgită când talanții în lene mi i-am îngropat.
Sunt dezamăgită când păcătoșenia îmi conștientizez.
Sunt dezamăgită când nu-mi împlinesc al vieții-crez.

Dezamăgirile mi-au pricinuit multă suferință,
Când m-am lăsat cuprinsă de necredință,
Când am avut prea multe așteptări și dorințe,
Când nu m-am acceptat cu umbre și neputințe.

Dezamăgirile, însă, m-au și călit și șlefuit,
Datorită lor, multe lecții de viață mi-am însușit.
Mi-am însușit lecția acceptării,
Lecția iubirii, credinței și iertării.

Dezamăgirile m-au apropiat de Dumnezeu,
Când am fost rănită de mine sau semenul meu.
Dezamăgirile m-au învățat că după orice furtună vine soare.
Dezamăgirile m-au învățat să nu am încredere în mine, prea mare.
Și în toate clipele vieții să mă las în grija și voia Lui Dumnezeu,
Ce ne este Tovarăș și Sprijinitor pe drumul vieții, când ne este greu.

Dezamăgirile m-au convins de adevărul proverbului ce spune:
Ce ție nu-ți place/ Altuia nu-i face.
Dezamăgirile m-au învățat la rândul meu să nu mai dezamăgesc.
Dezamăgirile m-au învățat că nu e bine aproapele, sufletește să rănesc.

Dezamăgirile m-au ajutat să învăț din greșelile vieții.
Dezamăgirile m-au ajutat să înaintez pe calea credinței.
Dezamăgirile m-au purtat pe aripile rugăciunii.
Dezamăgirile mi-au deschis ușa înțelepciunii.

Dezamăgirile m-au ajutat să mă cunosc mai bine.
Dezamăgirile m-au ajutat să simt iubirea necondiționată a Lui Doamne.
Dezamăgirile m-au învățat să fiu cu valurile vieții-luptătoare.
Dezamăgirile m-au învățat că după orice furtună vine soare….

Și oare este cineva ce nu a gustat din paharul dezamăgirii?
Din paharul dezamăgirii amare,
Din paharul dezamăgirii ce doare?
Dar și din paharul dezamăgirii – dulce licoare,
Din paharul dezamăgirii vindecătoare,
Din paharul dezamăgirii întăritoare,
Din paharul dezamăgirii binefăcătoare?

Cristina Toma

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ