Oare cum ar fi lumea noastră dacă cu toţii am trăi starea virtuţilor teologice şi morale?

0
59

Oare cum ar fi lumea noastră dacă cu toţii am alege să trăim:
Starea bucuriei şi nu starea tristeţii cu care sufletul ni-l îmbolnăvim?
Starea blândeţii – roadă sfântă, şi nu starea răutăţii – perfidă stare?
Starea iubirii creştine, şi nu starea urii, ce-ţi lipseşte sufletul de soare?

Oare cum ar fi lumea noastră dacă cu toţii am fi atraşi de lumină, şi nu de întuneric,
Dacă am fi candele ce ard cu flacăra faptelor bune, şi nu am orbecăi, aşa bezmetic,
Fără ţinţă, fără sens, fără un scop, fără un crez, prin labirintul păcatelor înrobitoare,
Ce te îndepărtează de spaţiul luminos al Învierii lui Hristos şi de starea luminii interioare?

Oare cum ar fi lumea noastră dacă cu toţii am alege să fim de partea Adevărului înălţător,
Şi nu am sluji minciunii şi vicleniei, purtând măşti, mimând sinceritatea cu talent de actor?
Oare cum ar fi lumea noastră dacă am alege să ne înveşmântăm întreaga fiinţă în simplitate,
Şi am sta departe de toate tentaţiile zilelor noastre, de toate cele materiale şi complicate?

Oare cum ar fi lumea noastră dacă cu toţii am trăi starea speranţei, nădejdii şi optimismului,
Dacă nu ne-am simţi mereu copleşiţi de grijile zilei de mâine şi nu am purta haina pesimismului?
Oare cum ar fi lumea noastră dacă am trăi starea credinţei autentice, a credinţei strămoşeşti,
Dacă nu ne-am uita rădăcinile şi neamul, dacă am trăi starea solidarităţii, a prieteniilor frăţeşti,
Şi nu am mai fi uneori atât de reci unii cu alţii, atât de dezbinaţi, atât de individualişti şi egoişti?

Oare cum ar fi lumea noastră dacă cu toţii am fi fii: ai smereniei, păcii, deptăţii şi egalităţii,
Şi nu am mai trăi starea mâniei, starea mândriei, a slavei deşarte, a orgoliului şi judecăţii?
Oare cum ar fi lumea noastră dacă cu toţii ne-am înmulţi talanţii cu responsabilitate şi hărnicie,
Şi nu i-am îngropa în lene adâncă, nepăsare, neascultare, iresponsabilă libertate şi invidie?

Oare cum ar fi lumea noastră dacă cu toţii am trăi starea virtuţilor teologice şi morale,
Şi nu am trăi starea greşelii şi păcatului, care te îndepărtează de fericire şi de suratele sale,
Te îndepărtează de Cer, de Acasă, de Doamne, te indepărtează de tot ce e frumos şi bun?
Cu toţii ne-am pus, cu siguranţă, astfel de întrebări, al căror răspuns, acum, încerc să-l spun.

Am trăi într-o lume Rai, dacă cu toţii am împlini legea lui Hristos, dacă am fi următorii Săi,
Dacă cu toţii am cunoaşte şi păzi poruncile lui Dumnezeu, dacă nu am mai fi atât de răi,
Dacă ne-am adăpa de la Izvorul: Vieţii, Binelui, Adevărului, Credinţei, Smereniei şi Dreptăţii,
Dacă ne-am păstra imaculată Haina Sfântului Botez, dacă am fi mădulare vii ale Bisericii.

Am trăi într-o lume Rai, într-o lume de basm şi poveste, într-o lume minunat de frumoasă,
Într-o lume de vis, o lume a îngerilor, o lume luminoasă ca Soarele, într-o lume armonioasă.
Am fi cetăţeni de onoare ai Cerului, ai Împărăţiei lui Dumnezeu, încă de aici, de pe pământ.
Am trăi într-o lume în care ar domni tot ce e bun şi frumos, tot ce e dumnezeiesc şi sfânt.

Să ne rugăm Bunului Dumnezeu să ne ajute să fim autentici creştini şi să trăim starea de Rai!
Să ne rugăm fierbinte lui Doamne să ne ajute să trăim doar starea credinţei, nădejdii şi iubirii!

Cristina Toma