Oamenii mari sunt sarea lumii

0
75

istoria

O serie întreagă de personalităţi de seamă au contribuit în decursul timpurilor prin viaţa şi exemplul lor, la formarea caracterului complex al Angliei. Aceia care au avut cea mai mare influenţă au fost, desigur, oamenii de pe vremea Elisabetei şi a lui Cromwell, precum şi din epoca intermediară.

În acest răstimp întâlnim numele lui Shakespeare, Raleigh, Burley, Sidney, Bacon, Milton, Herbert, Hampden, Pym, Eliot, Vane, Cromwell şi al altora, personalităţi cu mari resurse, demnitate şi curăţie de caracter. Viaţa unor asemenea oameni a devenit în parte viaţa oficială a Angliei, iar faptele şi ideile lor sunt socotite între cele mai frumoase moşteniri ale trecutului.

Tot astfel Washington a lăsat patriei sale, odată cu exemplul unei vieţi nepătate, al unui caracter măreţ, cinstit, curat şi nobil, una dintre cele mai mari comori, iar poporului său un exemplu, pe care aceasta avea să-l urmeze în viitor. La Washington, ca şi la mulţi alţi conducători ai omenirii, măreţia nu consta atât în intelect, talent sau geniu, cât în cinste, dreptate, iubire de adevăr, în simţul datoriei, pe scurt în adevărata distincţie a caracterului său.

Asemenea oameni sunt adevărata sevă de viaţă a ţării căreia îi aparţin. El o consolidează şi o înalţă, o fortifică şi o înnobilează şi o acoperă eu glorie, prin pilda vieţii şi caracterului lor.

„Numele şi amintirea oamenilor mari”, scrie un talentat scriitor, „sunt proprietăţi intrinsece ale unei naţiuni, înfrângerea, decadenţa şi nici chiar sclavia nu-i poate răpi sfânta moştenire… De îndată ce viaţa naţională renaşte… eroii morţii revin în mintea oamenilor şi le apar celor vii ca observatori şi ca judecători ai faptelor lor. Nicio ţară, care îşi dă permanent seama că este observată de asemenea martori glorioşi, nu poate pieri. Ei sunt sarea lumii. Urmaşii sunt îndrituiţi să facă ceea ce au făcut şi ei vreodată, iar exemplul le supravieţueşte în patrie, fiind permanent un imbold şi o încurajare pentru oricine, al cărui spirit este gata să-i urmeze”. (Balckwoods Mag. Iunie 1863. „Girolamo Savonarola”.)

Dar nu trebue să avem în vedere numai pe oamenii mari atunci când vrem să judecăm calităţile unui popor. Trebue să ţinem seama şi de caracterul care domină în masă. Când Washington a vizitat la Irving Abbotsfort pe Walter Scott, acesta l-a condus la mulţi dintre prietenii şi preferaţii săi, care nu se găseau numai printre fermierii învecinaţi, ci şi printre muncitorii care trăiau afară la câmp.

„Vreau să vă arăt” — spunea Scott —„pe adevăratul, simplul şi nemuritorul nostru Scoţian”. Caracterul unui popor nu poate fi recunoscut după „inteligenţa” sa, după domnii şi doamnele sale. Pe aceştia îi poţi găsi pretutindeni şi sunt oriunde la fel. „În timp ce oamenii de stat, preoţii şi filosofii reprezintă puterea de gândire a societăţii, oamenii care sunt creatori de industrii, care desenează drumuri noi şi obişnuita masă muncitorească, ce se împrospătează din timp în timp din puterea şi spiritul poporului, reprezintă adevărata forţă vitala şi şira spinării propriu zisă a poporului”.

“Fii om de caracter!…”, Samuel Smiles. EDIŢIA II-a , CUGETAREA, București