Oamenii când se iubesc își pot spune mii de lucruri fără să-și vorbească

0
287

recien_casados1Oamenii când se iubesc îşi pot spune mii de lucruri fără să-şi vorbească, îşi pot spune mii de lucruri, chiar dacă se afla la mii de kilometri distanţă, dar pot să facă acest lucru doar când se află în spațiul iubirii, al Duhul Sfânt. Pot să-și vorbească fără cuvinte, doar în rugăciunea unora pentru alţii, doar când se iubesc necondiţionat, doar când ştiu şi nu se îndoiesc niciodată că sunt un dar al Lui Dumnezeu, unul pentru altul….

Când mi-e tare dor de persoanele dragi inimii mele, le vorbesc cu glasul inimii, ca şi cum ar fi lângă mine. Le spun cât de tare doare dorul, le spun că le iubesc, le spun că fac parte din ființa mea, din sufletul meu. Le spun şi durerea şi bucuria mea şi visele mele şi speranţele mele, le spun tot. De asemenea simt când cei pe care îi iubesc sunt fericiți și împliniți, simt și când sunt triști și deznădăjduiți, când sunt obosiți sau bolnavi, când sunt doborâți de greutățile și încercările vieții. Cum simt? Când cei dragi mie sunt fericiți, simt pace și bucurie în inima mea, iar când sunt triști și deznădăjduiți și sufletul meu e trist și gol, ca o casă înghețată și părăsită.

Acolo unde sufletele cântă același cântec de iubire, nu mai sunt necesare vorbe pentru a se putea înțelege unul pe altul, pentru a se putea îmbrățișa și a se îngemăna, pentru a simți la fel, fiindcă așa cum a spus V. Hugo: ,,Când dragostea a strâns laolaltă și a contopit două suflete într-o unitate sfântă și îngerească, aceste fiinţe au găsit taina vieții.’’

E aşa frumos, când simţi că ţi se încălzeşte sufletul şi crezi cu adevărat că Bunul Dumnezeu te-a ajutat să asculți și să fii ascultat de alt suflet drag ţie, chiar dacă fizic eşti foarte departe de el, chiar dacă te separă şi alte bariere… În duhul iubirii se şterg toate barierele, distanțele se anulează, timpul devine un timp al povestitului, al depănării amintirilor frumoase, al împărtășirii bucuriilor și împlinirilor, al comuniunii autentice. Iubirea necondiționată, ca roadă a Duhului Sfânt îi ajută pe cei ce o culeg din ogorul Lui Dumnezeu, să-și spună mii de lucruri, fără să-și vorbească cu glasul gurii lor, ci doar cu glasul inimii și sufletului, cu glasul iubirii divine, cu glasul iubirii autentice.

Oamenii care se iubesc își pot spune mii de lucruri folosindu-se și de tăcere, folosindu-se și de zâmbete, de îmbrățișări, de strângeri de mână, de lacrimi de bucurie sau tristețe, de o privire sinceră și curată. Câte nu-și pot spune oamenii ce se iubesc prin limbajul sufletului și al inimii lor! Își pot spune mii de lucruri care îi ajută să se descopere ca o carte deschisă, ce își invită cititorii să o citească cu ochii sufletului lor.

Uneori oamenii se iubesc, dar nu au curaj să-și mărturisească iubirea și prețuirea unul față de celălalt din diverse motive: timiditate, teama de a nu fi respinși, teama de a nu supăra, teama de a nu le fi înțelese corect, sentimentele. Și atunci iubirea lor ce nu poate fi ținută prizonieră în inimile lor evadează, nu sub formă de cuvinte, ci sub forma unor gesturi, unor fapte plăcute și frumoase, unor daruri de suflet, care deși poate sunt modeste, sunt înveșmântate în ambalajul strălucitor și luminos al iubirii, al prieteniei, al recunoștinței și prețuirii.

Ce frumos este când faptele vorbesc, când multele și deșartele cuvinte, uneori reci și goale care nu reușesc să transmită nimic, ci sunt rostite doar pentru a face promisiuni false, sunt înlocuite de gesturi sincere și calde, de fapte de iubire necondiționată, care prin mesajul lor ușor de descifrat și înțeles, transmit starea comuniunii autentice, a prieteniei adevărate, care ia notă de trecere  la toate examenele timpului, marilor distanțe, încercărilor și obstacolelor de tot felul, a prieteniei bazată pe unitate de gândire şi simţire.

Fericiți sunt, așadar, oamenii care se iubesc și își pot spune mii de lucruri fără să-și vorbească! Fericiți sunt oamenii de un suflet și de un cuget, pe care nici timpul, nici locul, nici tăcerea, nici alte bariere nu-i pot împiedica de a iubi și a fi iubiți! Fericiți sunt oamenii care se dăruiesc pe sine celor pe care îi iubesc, fiindcă prin devotamentul și jertfelnicia lor împărtășesc mii de lucruri, ce înveșmântă totul în jurul lor cu mantia luminoasă a iubirii statornice și nepieritoare, care-L are ca pricină și temelie pe Mântuitorul Hristos.

Cristina Toma

LĂSAȚI UN MESAJ