O privire spre interior

0
110

reflectie„A fost odată un porumbel care își tot schimba cuibul, fiindcă nu putea să sufere mirosul neplăcut, acru, de care erau pătrunse cuiburile.
Într-o bună zi, s-a plâns de asta unui porumbel bătrân și încercat. Acesta, după ce l-a ascultat, i-a zis:
– Ia aminte, faptul că te tot muți dintr-un cuib în altul nu schimbă nimic, fiindcă mirosul care te supără atât de mult nu vine de la cuib, ci de la tine însuți.”
„Apa vieții – 300 de istorioare cu tâlc duhovnicesc”, Editura Sophia

Unii oameni caută locuri noi și alte și alte anturaje fără să realizeze că pe ei înșiși trebuie să se schimbe, nu prietenii și orașele. „Mirosul” porumbelului este răul din om, tot ce are el mai nepotrivit în caracter, toate faptele urâte, felul său deplasat de a se manifesta care generează în ceilalți o atitudine negativă. Înainte de a schimba prietenii sau locul, trebuie să arunci o privire în tine însuți. Dacă ai conștiință și bun simț, s-ar putea să nu-ți placă ceea ce vezi. Iar, un om care-ți conștientizează hibele și minusurile va dori să se schimbe, va dori să-și ofere valoare, să-și adauge calități. Pentru a le pretinde celorlalți respect, pentru a le cere să te admire este necesar să lucrezi cu tine însuți, să vrei să devii altul, adică să schimbi în tine exact ceea ce credeai că este cauzat de factori exteriori. Nimeni nu se înclină în fața unui nonsens. Toată lumea își scoate pălăria în fața unui om de valoare, inclusiv tu însuți. Te prețuiești mai mult dacă, după un efort, ai reușit să te mai înalți cu o treaptă. Nu trebuie să fii diferit, să fii altă persoană, ci doar să fortifici în tine calitățile și să te debarasezi de defecte. Într-un exemplu prozaic ar suna cam așa: trebuie doar să faci duș și să pui puțin machiaj care să-ți sublinieze trăsăturile cele mai frumoase. În plus, nimeni nu s-a născut învățat, experiența ar trebui să ne deschidă ochii, să ne modeleze caracterul spre o direcție mai luminoasă. Zi după zi putem adăuga conținut pozitiv la ceea ce suntem sau ne putem debarasa de ambalaje inutile. A crește și a ne maturiza presupune să asimilăm continuu, iar învățăturile ne arată că întotdeauna putem schimba direcția, în orice secundă, orice „da” rostit poate fi un „nu” sau invers. Tot ce contează e să pășești în direcția care te duce spre cea mai bună versiune a ta. Gândește-te la asta! (Mihaela Mușetescu)

[pro_ad_display_adzone id="95017"]