O prinţesă adevărată

0
75

printesaÎntr-o zi,  prinţul Johan, moştenitorul tronului Danemarcei, hotărî că i-a venit timpul să se însoare. Dar cum avea el  într-o lume plină de oameni simpli,  să găsească o prinţesa adevărată? Le ştia pe toate prinţesele din Danemarca şi nici una nu-i căzuse cu tronc la inimă, chiar dacă unele erau frumoase şi ştiau să spună vorbe alese.

Tatăl său i-a dat caleaşca regală,  mama i-a adunat straiele de drum şi prinţul a plecat în lume pentru a găsi o prinţesă adevărată. După multe luni de căutare,  s-a întors în Copenhaga singur şi dezamăgit. Cunoscuse multe prinţese frumoase, bine îmbrăcate, cu maniere deosebite, dar nici una nu era o prinţesă adevărată, care ar fi putut conduce regatul alături de el.

„Nu mă voi căsători niciodată. Poate că ar trebui să mă călugăresc”, a spus prinţul cu tristeţe.

Câteva nopţi mai târziu se iscă o furtună groaznică de părea că va rupe cerul în două. Ploua cu găleata şi fulgera. Vântul vâjâia prin întregul palat. Prinţul a auzit o ciocănitură la uşă. A deschis şi a văzut o fată udă până la piele.

„Mă pot adăposti la dumneata în palat? Eu sunt prinţesa Anna”, a murmurat tânăra. Uite încă una care se crede prinţesă, se gândi prinţul Johan. O prinţesă nu ar umbla afară pe o asemenea furtună. Rochia ei era murdară de noroi, din pantofii de mătase curgea apă,  iar din buzunar i-a sărit o broscuţă. Şi totuşi, fata o ţinea una şi bună că e prinţesă!

„Ştiu că nu arăt ca o prinţesă,  dar sunt. M-am rătăcit în drum spre şcoală”, spuse ea.

Şcoală!? De parcă o prinţesă trebuie să meargă la şcoală. Prinţul a oftat. Încă o fată nepotrivit pentru el, chiar dacă era mai frumoasă decât toate prinţesele pe care le văzuse până atunci.

„S-ar putea să spună adevărul”, a şoptit mama în timp ce le turna ceaiul. Voi încerca să aflu.

În timp ce prinţesa Anna se înfrupta cu prăjiturile de casă, regina s-a furişat în dormitorul pe care i-l pregătise. A bătut din palme şi câteva slugi s-au adunat imediat în jurul ei. Puneţi acest bob de mazăre pe mijlocul patului, sub saltea. Apoi aduceţi încă nouăsprezece saltele şi aşezaţi-le una peste alta. Vom vedea daca Anna este o prinţesă adevărată”.

Când servitorii au terminat de pus saltelele una peste alta, patul ajunsese până aproape de tavan. „Ce oameni plăcuţi”, s-a gândit prinţesa Anna. „M-au servit cu prăjituri de casă şi ceai şi mi-au făcut un pat moale şi înalt până în tavan.”

Ea şi-a pus capul pe pernele moi şi se gândea cât de frumos şi fermecător era prinţul Johan. Ştia că avea să viseze ochii lui albaştri şi părul castaniu. Dar vai! Ce era asta?

Dimineaţa a coborât la ceai căscând şi frecându-şi ochii. „Am simţit ceva tare sub saltele”, a spus prinţesa Anna ”şi nu am putut să închid un ochi.”

Regina s-a întors mândră spre prinţul Johan. Numai o prinţesă adevărată era atât de delicată încât să simtă un bob de mazăre prin douăzeci de saltele. Prinţul Johan a înţeles imediat. S-a aşezat în genunchi şi a cerut-o de soţie pe prinţesa Anna.

Ea s-a învoit cu bucurie, pentru că îl plăcuse chiar din clipa în care i-a deschis uşa. Nunta lor a fost cea mai bogată din toate câte s-au văzut,  oaspeţii fiind serviţi mai întâi cu supă de mazăre, apoi cu friptură de vită cu garnitură tot de mazăre.

Ocolul Pământului în 80 de zile, Saviour Pirotta

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ