O minunată pildă de răbdare

0
135

pildaIar Domnul vă va îndrepta spre iubirea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos.” (II Tesaloniceni 3, 5)

Toți ar trebui să venim înaintea lui Dumnezeu cu o asemenea rugăciune, fiindcă toți ducem lipsă de răbdare. În Iisus Hristos răbdarea, ca de altfel toate calitățile Sale, sunt de o absolută perfecțiune. „Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit” (Ioan 1, 11). Mântuitorul nu a dat niciodată semne  de nerăbdare, n-a încetat niciodată să iubească, să binecuvânteze, să facă bine tuturor și fiecăruia în parte, S-a arătat întotdeauna gata să reverse darurile iubirii Sale, deși știa că oamenii, cu inima lor învârtoșată, le respingeau, neprimindu-le.

El Și-a întins mâinile către popor, a dorit să-l cuprindă în brațele Sale, iar acest popor L-a pironit pe cruce. Dar sfintele Sale mâini țintuite pe cruce ne-au dat răscumpărare și viață. Deseori nici măcar ucenicii nu L-au înțeles, L-au întristat cu necredința lor, iar El nu Și-a ieșit din fire niciodată, n-a încetat să-i învețe, n-a slăbit în iubirea care le-o purta. Câtă răbdare trebuiasă aibă ca să Se afle, în fiecare zi, în mulțimea copleșită de necazuri și suferințe, dar care putea fi violent și furioasă, care nu-L slăbea din ochi, cerându-I vindecări și ajutorare! Și totuși, El Se dăruia acestei mulțimi cu blândețe, istovindu-Și puterea, mereu în slujba omenirii căzute și suferinde.

Când S-a aflat față-n față cu vrăjmașii Săi, ce minunată pildă de smerenie le-a dat! A răspuns cuvintelor de ocară, amenințărilor, învinuirilor grosolane cu dragoste, rugându-Se pentru cei porniți Să-l ucidă. A plătit cu prețul vieții răutatea omenească.

Rămânem uimiți în fața acestei statornicii și a acestei răbdări fără seamăn a Mântuitorului în timpul lucrării Sale, atât de grea și care, la o primă și grăbită vedere, poate părea lipsită de rezultate vizibile. El însuși părea să nu fi văzut efectele binefăcătoare ale învățăturii Sale asupra mulțimilor care Îl urmau, în rândul cărora erau puțini cei ce credeau în El. Dar Mântuitorul avea să fie Semănătorul: secerișul se va arăta mai târziu!

Astfel, în toate împrejurările vieții Sale pământești, Domnul ne-a dat un exemplu de dumnezeiască răbdare. Să ne rugăm: Să ne îndrepte Domnul inimile către iubirea lui Dumnezeu și spre răbdarea lui Hristos! Să învățăm să suportăm neîmplinirile în munca noastră, păstrându-ne speranța; să așteptăm timpul prielnic pentru fapta cea bună, având grijă să nu facem, grăbindu-ne, mai mult rău decât bine. Un rod rupt înainte de vreme, care n-a ajuns să se coacă, n-are nici gust, nici valoare.

„Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu” – Ed. Cartea Ortodoxă

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ