O fetiţă a făcut de ruşine pe învăţaţi

0
21

O ceată de învăţaţi s-au strâns odată la o discuţie despre Dumnezeu… Unii spuneau una, alţii alta şi nu se puteau înţelege asupra întrebării de este Dumnezeu şi cum ar fi Dumnezeu.

Unul din ei zicea că nu există Dumnezeu; copilul când se naşte nu are credinţă, numai părinţii i-o apasă cu de-a sila în ceara inimii sale.

Atunci un altul zise:

— Să aducem aici un copil, să vedem cum i s-a tipărit credinţa în ceara inimii.

Aduseră o fetiţă şi o întrebară ce ştie ea despre Dumnezeu şi cum îşi închipuie ea pe Dumnezeu. Atunci fetiţa, desfăcându-şi hăinuţa, grăi astfel:

— Eu cred că Bunul Dumnezeu este atât de mare încât nu-l poate cuprinde cerul şi pământul, dar pe de altă parte este atât de mic încât încape aici, în inimioara mea…

Învăţaţii rămaseră ruşinaţi de acest minunat răspuns şi pricepură şi ei că Dumnezeu nu se poate afla prin socoteli omeneşti, ci numai prin credinţă. (Din „Istorioare, pilde şi asemănări religioase”, de preot Iosif Trifa, 1930)

Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016