Nu avem inimă curată

0
41

3462878120_d4e74d584d„Cine se poate lăuda că are inima curată? Sau cine va cuteza să spună că ea e curată de păcate?

Sfântul Nil Ascetul zice: Precum paharul trebuie să fie curat ca să-l bucure pe cel ce bea din el, așa și noi trebuie să ne îngrijim să avem inima curată, mai curată decât trupul, ca să-L bucurăm astfel pe Dumnezeu care vrea să o vadă curată”

Este nevoie să ne curățim inima de vreme ce este murdărită de multe rele, de fapte de dorințe de gânduri și stări lumești și diavolești.

 „Cu siguranță n-avem inimile curate. Necurăția este adâncă și largă. Nici unul dintre noi nu este curat. „Nimeni, chiar dacă-i va fi viața o zi doar pe pământ”, ne spune dreptul Iov.

Sunt în inimile noastre murdării cu miile și toate acestea trebuie să iasă afară. Este nevoie să aruncăm din lăuntru toate cele nefolositoare și dăunătoare. Să îndepărtăm din lăuntru toată lăcomia, iubirea de bani, suspiciunile, îndoielile, necredința, iubirea de trup, gândurile rușinoase, trufia, invidia, ura, nedreptatea, supărarea, răutatea, egoismul, viclenia, frica, obrăznicia, lașitate, ținerea de minte a răului, ostentația, disprețul, ironia, judecata altora, mania modei, lăcomia, superstițiile, toate relele pe care le avem cu miile”.

Toți oamenii doresc în adânc curăția inimii precum zice și Sfântul Macarie în Omilii duhovnicești: „toți oamenii, fie iudei, fie elini, iubesc curăția. Trebuie însă a căuta neîncetat și a găsi cum și în ce fel se pate curăți inima”.

Iubirea din inimă

„Adevărata valoare a legăturilor cu aproapele nostru se măsoară prin ceea și cum simțim pentru aceasta în inima nostră. Nu prin ce spunem cu buzele sau ce facem cu mâinile pentru el”.

La fel Dumnezeu vrea să-l, iubim din toată inima. Nu doar cu cuvinte frumoase așa cum făceau evreii către care Mântuitorul Iisus Hristos a spus cu durere; „Poporul acesta se apropie de Mine cu gura și Mă cinstește cu buzele, dar inima lui e departe de Mine…”

„Domnul ne cere să-L iubim din inimă. Ce să facă cu darurile noastre, cu jertfele noastre, dacă vede că inima am dat-o altuia? Ce să facă El cu faptele noastre bune dacă le facem obligați de lege sau ca să nu fim condamnați de lume sau, și mai mult, să ne laude oamenii și să scăpăm de mustrările conștiinței?”

Dacă creștinul nu-L iubește pe Dumnezeu din toată inima lui, faptele bune pe care le facem vin dintr-o evlavie uscată și dintr-o inimă bolnavă. De aceea ne scrie Sfântul Ioan Gură de Aur:

„Nu au atâta însemnătate faptele și osteneala noastră cât are starea inimii noastre împreună cu ce dorește ea”.

„Fapte bune și daruri fac și alții, fără să-L iubească pe Dumnezeu. Din păcate, mulți dintre noi creștinii, dăm multă importanță faptelor noastre bune fără să ne cercetăm starea inimii legată de aceste fapte”.

„Inima duhovnicească a creștinului ortodox”, Părintele Hristofor Panaghiotis

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

 

LĂSAȚI UN MESAJ