”Nu abuza pentru că stăpânești!”

0
80

imagLumea care uită de Dumnezeu este stăpânită de nedreptate față de aproapele și de lipsă de omenie față de cei neputincioși, după cum spune dumnezeiescul Apostol: După cum n-au încercat să aibă pe Dumnezeu în cunoștință, i-a lăsat Dumnezeu la mintea lor cea necercată ca să facă cele ce nu se cuvin, plini fiind de toată nedreptatea, de răutate, de lăcomie, de râcă, plini de invidie, de ucidere, de vrajbă, de viclenie, de nărav rău, bârfitori, grăitori de rău, urâtori de Dumnezeu, batjocoritori, mândri, semeți, neînțelegători, lipsiți de dragoste, nemilostivi” (Rom. 1, 28-31). Dar pe cei pe care Dumnezeu îi duce la cinstirea de Dumnezeu îi învață înfrânarea de la rele, ba și grija de milostenia către aproapele. Precum a învățat Proorocul Isaia din partea lui Dumnezeu, spunând: ”Opriți-vă de la răutățile voastre, învățați să faceți binele!” (1, 16-17). Și Legea avea multe porunci despre a fi omenoși și milostivi. Căci, dacă cineva neglijează una din acestea, cealaltă nu e suficientă pentru îndreptarea omului. Pentru facerea de bine față de cel nevoiaș din câștiguri nedrepte nu este primită la Dumnezeu, nici cel ce se abține de la nedreptăți nu este lăudat dacă nu dă nimănui din lucrurile sale. Căci este scris despre cei ce nedreptățesc și se apucă să aducă daruri lui Dumnezeu: ”Jertfa celor necredincioși este urâciune la Domnul” (Pr. 15, 8), iar despre cei ce nu miluiesc: ”Cel ce-și astupă urechile sale ca să nu audă pe sărac și el va striga și nu va fi Cel ce aude” (Pr. 21, 13). Din cauza aceasta Proverbele sfătuiesc: ”Cinstește pe Domnul din ostenelile tale cele drepte și adu-I pârgă din dreptatea roadelor tale!” (Pr. 3, 9).

Dacă vrei să aduci dar Domnului din nedreptate și răpire, mai bine este a nu agonisi un câștig ca acesta și a nu aduce din el. Căci darul curat va ridica rugăciunea, precum este scris: ”Rugăciunile celor ce fac dreptate sunt primite la El” (Pr. 15, 8). Și iarăși, dacă nu aduci lui Dumnezeu ofrande când agonisești din osteneli drepte, din care se hrănesc săracii, ți se va socoti ca o răpire, după cum zice Proorocul Maleahi: ”Pârga și zeciuielile cu voi sunt” și ”răpirea va fi în casele voastre” (3, 8, 10). Așadar, trebuie să amestecați mila și judecata să agonisiți cu judecată și să cheltuiți pe milă, după cum este scris: ”Păzește mila și judecata și apropie-te de Dumnezeul tău totdeauna!” (Os. 12, 7). Căci ”milostenia și judecata iubește” (Ps. 32, 5) Dumnezeu. De aceea cel ce poartă grijă de milă și judecată se apropie de Dumnezeu. De acum să ce cerceteze fiecare pe sine și cel bogat să ia seama la căile sale din care daruri va aduce ofrandă lui Dumnezeu! Dacă nu a asuprit pe cel sărac, dacă nu a forțat pe cel mai slab, dacă nu a abuzat de cel supus lui, folosindu-se de putere în loc de dreptate. Nu forța pentru că ești puternic, nici nu abuza pentru că stăpânești! Ci arată cele ce țin de dreptate pentru că ți s-a încredințat stăpânirea! Căci nu vei da dovadă de ascultare și de frică de Dumnezeu în ceea ce nu poți, ci în faptul că nu calci legea când poți să o calci. Iar dacă dai săracilor luând de la săraci, mai bine să nu fi răpit, nici să fi dat. Pentru ce întinezi bogăția ta introducând în ea câștiguri nedrepte? Pentru ce faci urâciune ofranda ta din nedreptate, apucându-te să aduci cele cu care trebuia să miluiești pe alt sărac? Pe acela miluiește-l, pe care-l nedreptățești! Folosește-te de iubirea de oameni față de acesta! Fă milă cu acesta și vei împlini mila cu judecată. Căci Dumnezeu nu se va face părtaș la lăcomie, nici nu este părtaș Domnul cu tâlharii și cu răpitorii. Nici nu ne-a lăsat pe săraci ca Unul Care nu poate să-i hrănească, ci căutând de la noi rodirea dreaptă și iubitoare de oameni spre folosul nostru. Milostenia nu apare din nedreptate, nici binecuvântarea din blestem, nici câștigurile din lacrimi. Dumnezeu spune celor ce scot lacrimi de la cei nedreptățiți: ”Celor ce le-am urât, le-ați făcut; ați acoperit cu lacrimi jertfelnicul Meu și cu plâns și suspin” ( Mal. 2, 13). Miluiește din osteneli și nu voi să nedreptățești sub pretextul că aduci milă lui Dumnezeu din nedreptate! Slavă deșartă sunt acestea și pentru lauda de la oameni, nu pentru lauda care privește spre Dumnezeu. Pentru aceasta bine zice Domnul că nu pentru a fi văzuți de oameni (Mt. 6, 1). Căci, dacă faci milostenia ca și cum ar privi Dumnezeu, păzește-te să nu o faci din lăcomie, știind că nu veselești pe Dumnezeu, care privește! Așa să facem milostenie, ca să o luăm înapoi de la Dumnezeu! Dar Dumnezeu o dă înapoi acelora pe care-i laudă. Și nu laudă pe nici un lacom. Nu se poate să aduci daruri lui Dumnezeu dacă întristezi pe fratele tău. ”Dacă aduci, darul tău la altar și acolo îți aduci aminte că fratele tău are ceva împotriva ta, du-te întâi, împacă-te cu fratele tău și atunci, venind, adu darul tău!” (Mt. 5, 23-24).

Adu-ți aminte de vameșul Zaheu, care, promițând întâi să dea înapoi împătrit dacă a năpăstuit pe cineva, astfel a împărțit săracilor jumătate din bunurile rămase. Căci știa, pentru că voia să-L primească pe Hristos și Hristos nu primește altfel cinstirea săracilor decât dacă sunt dezlegate abuzurile împotriva celor nedreptățiți. Și așa Domnul a primit îndreptarea lui Zaheu și a zis: ”Astăzi s-a făcut mântuire casei acesteia” (Lc. 19, 9). Acestea sunt despre cei ce fac milostenii, dar nu poartă grijă de egalitate.

Iar către cel ce se păzește să nu nedreptățească, dar nu se îngrijește să miluiască, spunem că ”tot pomul care nu face roadă se taie și se aruncă în foc” (Mt. 3, 10) și niciodată nu va plăcea un astfel de pom Lucrătorului ceresc, Care spune: ”A venit căutând roadă în smochin și n-a găsit” (Lc. 13, 6), și Care a poruncit să fie tăiat ca să nu ocupe locul. Osândit apare înaintea lui Dumnezeu și cel ce nu dă înapoi săracului chezășia și asupra lui stă amenințare. Pentru că, zice, ”va striga către Mine cel ce n-a primit înapoi chezășia și-l voi auzi pe el. Căci sunt milostiv” (Ieș. 22, 26). Lucru cumplit și fărădelegea era și a treiera tot secerișul și a culege toată via și măslinul, pentru că acestea trebuiau să rămână săracilor. Iar dacă acestea au fost poruncite celor din Lege, ce vom spune despre cei în Hristos, către care spune Domnul: ”De nu va prisosi dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor și a fariseilor, nu veți intra în împărăţia cerurilor” (Mt. 5, 20)? Pentru aceasta Apostolul îndeamnă a da celor ce nu au numi din țarini și din venituri, ci și din lucrul mâinilor. „Lucrând, zice, binele cu mâinile ca să aveți să dați și celui ce are nevoie” (Ef. 4, 28). Celui ce voia să-L urmeze Domnul i-a propus să-și vândă averea în folosul săracilor și astfel să-L urmeze. Iar celor ce L-au urmat și celor desăvârșiți le poruncește împlinirea generală și desăvârșită a milosteniilor pentru ca, după ce au împlinit slujirea bunurilor, să se mute la cea prin cuvânt și prin duh. Iar celorlalți le poruncește darea și împărtășirea continuă din cele ce au, ca prin acestea să se afle următori ai iubirii de oameni a lui Dumnezeu când miluiesc și dau și dăruiesc. Căci zice: ”Dați și vi se va da” (Lc. 6, 38). Prin acestea le-a făgăduit părtășia cu Sine. Căci aceștia sunt cei ce vor sta de-a dreapta Domnului, către care va zice Împăratul ce vine: ”Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, moșteniți împărăţia cea gătită vouă de la întemeierea lumii! Căci am flămânzit și mi-ați dat să mănânc; am setat și Mi-ați dat să beau; gol am fost și M-ați îmbrăcat; străin și M-ați primit; bolnavi și în temniță și ați venit la Mine”. Mirându-se drepții și zicând: ”Când am făcut acestea pentru Tine, Doamne?”, va spune către ei: ”Amin, amin spun vouă: câtă vreme ați făcut unuia din aceștia frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Mt. 25, 34-36). Căci generozitatea față de sfinți este bună-cinstire față de Hristos și slujitorul generos față de sărac este aflat părtaș cu Hristos. Nu numai dacă dă ceva mare din cele ce are, ci și dacă a agonisit ceva mic și pe acesta îl aduce și dacă ar fi dat un pahar cu apă rece unui ucenic în nume de ucenic. Căci nevoia lumească a ucenicilor este pretext pentru adevărată bogăție pentru tine, cel bogat. Căci prin acestea te afli împreună-lucrător cu Hristos. Hrănești ostașii lui Hristos și îi hrănești de voie, nu fiind silit. Căci Împăratul ceresc  nu silește, nici nu cere plăți, ci primește pe cei generoși ca să ia prin faptul că dau și să fie cinstiți pentru că au cinstit și să fie chemați la împărtășirea de cele veșnice pentru că au împărtășit vremelnic.

Acestea să vă fie în amintire în toată vremea și înaintea ochilor sufletului ca să nu pierdem vremea prielnică, nici să amânăm pe cea de față, așteptând alta, ca nu cumva să fim prinși de sfârșit în timp ce așteptăm și amânăm. Să dea Domnul ca noi să fim aflați plini de roade și priveghind și purtând grijă de poruncile Lui, gata și neîmpiedicați întru întâmpinarea Lui cea slăvită întru Hristos Dumnezeul nostru, cu Care fie slavă, putere și cinste Tatălui și Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

”Omilii inedite. Două cuvinte despre Botez”, Sfântul Vasile cel Mare

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ