Noţiunea de familie nu este un concept static

0
122

familiefericitaMulte din cazurile cu care psihologii, în cabinetele lor, se întâlnesc, sunt probleme referitoare la viaţă cotidiană şi, în special, cele create în mediul domestic. Probleme de cuplu, discordantă raportului dintre membrii familiei, diferenţele de mentalitate dintre generaţii care se reflectă asupra relaţiilor părinţi-copii sunt câteva dintre temele de dezbatere pacient psiholog.

Noţiunea de familie nu e un concept static. Definiţia familiei variază de la o epocă la altă şi dintr-un loc în altul. Familia, definită prin origine, este văzută că legătură de sânge, locul în care te naşti, matricea primară în care se află individul, unde se formează el şi istoricul sau personal. Astfel descrisă, familia este parte a mediului social extins. Oriunde ar exista familia este o parte a societăţii care include şi alte instituţii sociale.

Familia este grupul cel mai important dintre toate grupurile sociale deoarece ea influenţează şi modelează persoană umană. Unii merg chiar mai departe şi susţin că acţiunea ei asupra persoanei e atât de mare, încât ea egalează acţiunea celorlalte grupuri sociale. Această este cu deosebire cazul cercetărilor care vin dinspre psihanaliză, psihologia socială şi sociologie susţinând că familia este: adevăratul laborator de formare a persoanei. Cercetările evidenţiază importantă a două variabile familiale: coeziunea şi adaptabilitatea grupului. Coeziunea familială este definită că legătură emoţională între membri. Adaptabilitatea grupului este definită prin capacitatea sistemului familial de a-şi schimbă structurile de putere, rolurile şi regulile că răspuns la un stres situaţional sau de dezvoltare.

În ciuda progresului sau intelectual, omul nu a învăţat prea multe în ceea ce priveşte convieţuirea în armonie cu natură ori cu semenii. El încă nu ştie cum să înlăture confuziile din jurul sau, produse de propria să vanitate şi în general cele ce apasă întreagă omenire.

Oamenii ca dovadă a evoluţiei lor, ar trebui să devină mai atenţi şi mai plini de înţelegere faţă de cei din jur şi implicit ar trebui să-şi găsească timpul necesar unei autoanalize. Astfel oamenii devin nişte automate în lupta pentru existenţa, fapt cu puternice implicaţii psihologice în viaţă socială şi îndeosebi în viaţă de cuplu, în familie.

Nu este de mirare că omul în dorinţa lui oarbă şi pasionată de libertate şi satisfacţii rebele şi violente, să se revolte deseori cu violenţă şi să încerce adesea a-şi calmă chinul lăuntric aruncându-se cu capul aplecat într-o viaţă de activităţi febrile, de agitaţie constanţa, de emoţii violente şi inutile şi de aventuri îndrăzneţe.

O instituţie (căsătoria, familia) ce se vrea constructivă are astfel, de suferit căci fiece individ ce aderă la această formă de comunicare – familie, aduce cu sine un bogat bagaj de obiceiuri, ritualuri, cutume, transferându-le partenerului, marcând relaţia între cei doi.

Familia cu multiplele ei funcţii pe care le îndeplineşte, contribuie în mod covârşitor la definirea personalităţii şi individualităţii fiecărui copil. Funcţiile universale ale familiei pot fi rezumate astfel: funcţia de supravieţuire şi securitate prin care familia îşi asigura nevoile de baza, hotărăşte dimensiunile ei, recrutare de noi membrii, tratarea bolnavilor, menţinerea sănătăţii, asigurarea rezervelor financiare. Familia asigura dezvoltarea socială şi emoţională a membrilor săi prin suport în perioade de stres, educaţie, compensaţii, sistem normal de comunicare, acces la comunicaţie, protecţia membrilor de influenţe nedorite din afară familiei. În cadrul familiei se învaţă valorile morale, culturale, religioase, păstrarea identităţii etnice, conştiinţa civică, patriotismul. Familia asigura membrilor norme de comportament acceptate social, socializarea, independenţa, spiritul de iniţiativa.

Transformarea individului în persoană adică în „individ cu status social” este întâi de toate opera familiei. Sunt două cauze care explică această influenţă a familiei asupra persoanei; una este legată de faptul că acţiunea familiei se exercită mai de timpuriu iar a două e acela că multă vreme familia e calea prin care se canalizează oricare altă acţiune de socializare, ea fiind identică cu întreagă lume socială a copilului.

S-a argumentat că pentru dezvoltarea psihosocială a copilului tipul de interacţiune familială şi comportamentul fiecăruia dintre membrii contează mai mult decât prezenţa unuia dintre părinţi (structura completă sau incompletă a familiei conjugale sau a fraţilor). De asemenea un rol important îl are flexibilitatea familiei.

Familia reprezintă agentul unei acţiuni pedagogice primare care „fixează” în rândul habitusului primar de clasa, primele scheme de percepţie, de gândire şi de acţiune care vor funcţiona că fundament şi principiu de selecţie în procesul încorporării tuturor experienţelor ulterioare.

Una dintre caracteristicile fundamentale ale curbelor de învăţare este că toate urcă foarte repede la început şi apoi tot mai încet mai târziu, având deci o accelerare negativă. Această înseamnă că eficacitatea acţiunii mediului e foarte mare în primii ani, mică mai târziu şi foarte mică după 25-30 ani când totul devine fix şi imuabil: deci familiei îi revine astfel privilegiul de a-şi exercită influeța de la început.

Acest privilegiu este dublat de un al doilea: acţiunea familiei nu e numai cea mai timpurie dar multă vreme e şi singură având pe deplin monopolul fiind singurul factor de socializare a copilului din perioada preşcolară.

Printre interacţiunile membrilor săi, familia sintetizează influenţele pe care diferite instanţe exterioare (şcoală, grupul de egali, mediul profesional, reţelei de sociabilitate) le exercită asupra fiecăruia în parte. În aceste interacţiuni, ea se manifestă că un spaţiu relativ autonom de „construcţie socială a realităţii”, făcând apel la resursele instrumentale şi expresive ale membrilor. Experienţele cotidiene comune conduc la elaborarea unui ansamblu de „reprezentări trăite”, împărtăşite mai mult sau mai puţin de toţi membrii şi care orientează practicile lor.

Concluzionând, familia poate fii astfel sursă multor perturbări psihologice în funcţie de gradul de rezistibilitate la stres, sensibilitate şi de experienţele trăite în sânul ei şi în societate. Poate fii „căminul” de care avem nevoie şi în acelaşi timp „focarul” perturbator al liniştii noastre cotidiene.

Sursa: scritub.com

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Banner 2 la suta

LĂSAȚI UN MESAJ