Niciodată să nu te temi de osândă, ci de păcat

0
78

pacatDar mă vei putea întreba:

– Ce folos aduci dacă vorbeşti?

– Aduc folos dacă mă ascultă cineva. Eu îmi fac datoria mea. Semănătorul trebuie să semene. A ieşit semănătorul să semene. O parte din seminţe a căzut lângă cale, altă parte pe piatră, alta în spini, iar alta pe pământ bun. Trei părţi au pierit, şi numai una a fost salvată, dar el n-a încetat de a lucra ogorul. N-a încetat de a-l lucra tocmai pentru că a salvat o parte din seminţe. Dar acum e cu neputinţă ca sămânţa aruncată într-atâta mulţime de lume să nu-mi aducă rod! De nu vor asculta toţi, va asculta jumătate; de nu va asculta jumătate, va asculta a treia parte; de nu va asculta a treia parte, vor asculta zece; de nu vor asculta zece, va asculta unul! Să asculte acela! Nu-i puţin lucru să fie mântuită chiar o singură oaie. Pentru că şi păstorul acela a lăsat cele nouăzeci şi nouă de oi şi a alergat la una, care era rătăcită . Nu dispreţuiesc pe om; chiar de va fi fiind unul, este om, fiinţa cea mai iubită a lui Dumnezeu. Chiar de este rob, eu nu-l dispreţuiesc. Nu mă uit la rang, ci la virtute; nu mă uit la stăpânie, nici la robie, ci la suflet. Chiar de va fi fiind unul, este om, şi pentru el s-a întins cerul, luminează soarele, aleargă luna, a fost răspândit aerul, izvorăsc izvoarele, a fost întinsă marea, au fost trimişi proorocii, s-a dat legea. Dar pentru ce-i nevoie să le spun pe toate? Pentru el S-a făcut om Unul-Născut Fiul lui Dumnezeul, Stăpânul meu a fost junghiat şi Şi-a vărsat Sângele Lui pentru om, şi eu să-l dispreţuiesc? Ce iertare aş mai avea? N-aţi auzit că Domnul a stat de vorbă cu femeia samarineancă şi a vorbit mult cu ea? Era samarineancă, dar n-a dispreţuit-o; ci a preţuit-o pentru că avea suflet! Era desfrânată, dar n-a trecut-o cu vederea, ci i-a arătat multă purtare de grijă, spre mântuirea ei, pentru că a crezut . Aşa şi eu: nu voi înceta de a predica, chiar de m-ar asculta numai unul. Sunt doctor, dau doctorii. Sunt învăţător, mi s-a poruncit să predic, să îndemn. Că spune Scriptura: Străjer te-am pus pe tine casei lui Israel . Nu îndrept pe nimeni? Şi ce va fi? Eu îmi am plata mea. Şi aceasta o spun exagerând, căci e cu neputinţă ca din mulţime de lume să nu se îndrepte cineva. Dar acestea sunt pricină şi pretext ale ascultătorilor trândavi.

– Ascult în fiecare zi predica, mi-ar spune unul, dar nu fac ce-aud!

– Ascultă, chiar dacă nu faci! Că din auzit vine făcutul! Chiar dacă nu faci, ajungi de îţi este ruşine de păcat. Chiar dacă nu faci, ajungi, de îţi schimbi părerea. Chiar dacă nu faci, ajungi de te osândeşti tocmai pentru ceea ce nu faci. Iar această osândire a ta de unde vine? E rodul cuvintelor mele! Când spui: Vai, am auzit, şi n-am făcut, acest “vai” este începutul schimbării tale în bine. Ai păcătuit! Ai plâns? Ţi-ai şters păcatul! Spune tu mai întâi păcatele tale, ca să te îndreptezi! De te întristezi sau te amărăşti din pricina păcatului, tristeţea aceasta este mântuitoare, nu din pricina tristeţii, ci din pricina iubirii de oameni a Stăpânului. Cel ce are păcate, are mare uşurare dacă se întristează: Am văzut, spune Domnul, că s-a întristat şi s-a amărât şi i-am vindecat durerile lui . O, iubire de oameni nespusă şi bunătate care nu poate fi tâlcuită! S-a întristat, şi l-a vindecat!

– Şi ce mare lucru a făcut, Doamne, că s-a întristat?

– N-a făcut mare lucru, dar Eu am găsit prilej să-i vindec durerile lui. Aţi văzut că într-o clipă le-a strâns la un loc pe toate? Gândiţi-vă dar necontenit la seara aceea a cutremurului! Toţi ceilalţi s-au temut de cutremur, iar eu, de pricina cutremurului. Aţi înţeles ce-am spus? Ceilalţi se temeau să nu se dărâme oraşul şi să moară; eu mă temeam că Stăpânul S-a mâniat pe noi. Nu-i cumplit lucru să mori, ci este cumplit lucru să mânii pe Stăpânul. Aşa că nu mă temeam de cutremur, ci de pricina cutremurului. Că pricina cutremurului este mânia lui Dumnezeu, iar pricina mâniei lui Dumnezeu, păcatele noastre. Niciodată să nu te temi de osândă, ci de păcat, mama osândei! S-a clătinat oraşul? Şi ce-i cu asta? Mintea ta să nu se clatine! Că nu plângem pe bolnavii şi răniţii care se vindecă, ci pe cei ale căror boli nu se vindecă. Ceea ce este boala şi rana, aceea este şi păcatul. Ceea ce este tăiatul şi doctoria, aceea este şi pedeapsa.

„Omilii la dreptul Lazăr” – Sf.Ioan Gură de Aur

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

Baner asculta RJS

LĂSAȚI UN MESAJ